Zero Focus

Nu am chef azi

2010-11-07T01:35:00.000-07:00

Azi nu am chef, nu am chef de munca. Stiu ca este duminica, dar momentan nu imi permit sa am zile libere in timpul saptamanii, poate daca ar fi inventate niste zile care sa nu faca parte din timp asi sta si eu de pomana.

Acum vreo o luna si ceva am demisionat, si m-am hotarat ca eu pentru altcineva nu voi lucra cat voi trai. Sa am clienti este una, dar sa am sef este cu totul altceva si nu mai fac prostia asta. Nu pot sa lucrez cu niste oameni ca superiori, pur si simplu seman prea mult cu o masina pentru a mai putea lucra cu oameni care sa imi dicteze actiunile. Dar oricum nu de asta scriu aici, ce a fost. a fost, si nici merita a mai fi reluat si povestit.

Pentru cei care vor sa stie cum este sa ai o firma a ta, well nu pot sa spun inca, firma mea este prea in fasa pentru a putea vorbi despre asta. Ce iti trebuie ca sa incepi o firma in romania pe un domeniu cum este IT-ul, asta pot sa zic, pentru ca este foarte simplu. Ca sa iti incepi o firma de dezvolatare de aplicatii web in romania ai nevoie in primul rand de putin mai multa nebunie pura sau in concentratii cat mai mari. Dupa aia mai ai nevoie sa te saturi de toti managerii si specialistii care au ramas in romania pe domeniul asta, si sa iti dai seama ca o parte buna din ei au in cap numai idei de business romanesc, si multi din cei care inca nu au, il capata din ce in ce mai repede.

Eu nu stiu de unde vin ideile astea frumoase cu evitarea fiscalitatii, si cu lipsa contractelor de munca. Multi angajeaza pe domeniul asta, si multi nu fac contracte, si daca le fac atunci trec pe ele salariul minim pe economie. Altii pur si simplu te pun sa iti faci PFA ca sa mai evite putin fiscalitatea. Oricum sunt si ei nevoiti sa faca asta, pentru ca in loc sa investeasca in angajati ca sa ii invete ceva nou, ii tampeste de cap sa faca mai mult si mai bine pe acelasi salar mizer pe care lucrau si pana atunci. Partea dureroasa este ca la romani nu exista un plan de proiect, exista o idee de proiect pe care se semneaza un contract care nu are nici o valoare urmand sa fie definitivat(planul) mult dupa data limita a contractului.

Am avut cativa clienti romani pana acum, si nu mai fac prostia sa lucrez cu ei decat cu un contract bine stabilit. Fara plan clar si cerinte bine stabilite nu semnez nimic, si mai mult decat atat, daca se doresc modificari cer anexe la contract, bani si timp suplimentar, care intodeauna cresc exponential. Binenteles ca in urma acestor servicii, clientul nu mai calca pe la mine a doua oara, si nici nu vreau asta. Romanii inca nu stiu cum se face treaba, si incearca sa te convinga de faptul ca metodologia lor proasta este singura aplicabila.

Replici de genul:,,Inca nu am semnat contractul cu nu stiu ce firma si nu stim exact pe pagina aia ce sa punem, dar va spunem atunci" sunt inamicul oricarui dezvoltator. De ce oare...? pentru ca urmeaza sa semnezi un contract in care specifici ca ai sa construiesi o pagina care nu stii ce contine. Si de cele mai multe ori se intampla ca, pagina aia sa devina un modul, si dupa aia o aplicatie de sine statatoare. Am vazut cativa asa zisi manageri romani care permit asa ceva, pentru ca au astfel de chestii trecute in contract, si se uita neputinciosi cum developerii lucreaza de 3-4 ori mai mult pe aceeasi suma. Binenteles ca acesti manageri se razvratesc, doar ca o fac in fata subalternilor si nu a clientilor. In loc sa puna piciorul in pag clientului care si asa nu produce prea multi bani in firma, managerul cauta proiecte noi.

Clientul are dreptate, clientul are intodeauna dreptate....? Binenteles ca are dreptate tot timpul, dar trebuie sa plateasca pentru asta. Serviciul de "Sa traiti am inteles, vom executa neconditonat" trebuie sa fie bine platit. Primul pas spre orice business este sa stii sa scrii un contract, si binenteles ca este important sa lasi clientul sa se creada ca faci cum vrea el, pana cand da cu pixul. Dupa aia clientul nu mai are dreptate, contractul are deptate, si orice nu este in contract costa pentru a fi adaugat, si de multe ori costa mai mult decat costa tot proiectul anterior, dar asta doar cand te iti simti developerii satui si demoralizati de aplicatia la care lucreaza si modifica in continu de cateva luni. Este important de stiut asta, mai bine lasi un client nesatisfacut decat sa iti demoralizezi echipa de dezvoltare.

Binenteles sa nu uitam clientii care vin cu specificatii de genul: ,, Vreau sa fac o aplicatie 100% moderna, care sa aiba numai tehnologie noua. Vreau sa o fac in asa fel incat daca o vezi sa te impresioneze pana la suflet, si sa stai ore in sir pe ea. O sa o fac sa castig bani multi de pe ea, si o sa pun reclame in asa fel incat utilizatorul sa dea click din placere pe ele. O aplicatie mare, geniala, ma intelegi?..... Acum, cum se face o aplicatie din asta?...". Astia sunt cei mai enervanti clienti, care nu stiu ce vor, nu stiu nici 1% din business-ul online si cum merge, dar vrea sa faca si el ca o auzit ca se castiga bani. Semana cu ce a patit o companie, care in urma faptului ca managerul a citit despre SEO si cat de important este el pentru aplicatiile online, a cerut developerlor sa ii faca aplicatia lui online sa fie pe prima pagina din google. Binenteles ca ar fi vrut sa fie pentru toate cautarile posibile si pentru orice tara si orice limba. Dupa ce au muncit 2 luni ca niste slcavi developerii au raportat: ,,Aplicatia noasta de management intern, care nu permite inregistrarea nimanui din exterior si nu permite login decat de pe anumite ip-uri, acum este prima la google pe pagina cand se cauta numele firmei nostre". Dap, asta este o faza reala, si posibila numai de incapatanarea unui manager prost, care nu a vrut sa inteleaga "aspectele astea tehnice", pentru ca el stie, ca a citit in Forbs.

Deci, cand ai sa cresti mare si cand ai sa vrei firma ta, sa nu faci asa, ca nu este frumos :P

Ultima zi de concediu

2010-10-07T07:17:00.001-07:00

Dupa o saptamana de R&R, abia azi dimineata am reusit cu adevarat sa ma deconectez de tot si de toate. Partea urata este ca de luni incep de la zero si trebuie sa construiesc baze solide pentru viitorul ce ma asteapta in formula noua.

Este greu sa lasi atat de multe in urma si sa incepi de la zero, in special cand lucrurile s-au terminat ca in tren, cand toate s-au dus de rapa fara sa reusesti sa construiesti ceva. Pe langa toate astea, imi aduc aminte de replicile de la fostul loc de munca, care ma faceau sa par un novice necioplit care mai are multe de invatat pana sa poata sa faca ceva cu adevarat. De asta acum indoiala de multe ori se interpune intre mine si credinta ca voi reusi sa imi duc la implinire visul de a construi ceva trainic.

Cu toate astea vad ca mai sunt oameni increzatori in puterile mele si in cunoasterea mea, chestie care ma face sa ma intreb de ce eu sunt singurul care pun la indoiala ce am planuit si capacitatea mea de a duce la infaptuire. Oare pentru ca eu stiu cel mai bine complexitatile panului meu si sansele reale de reusita, sau pentru ca pur si simplu in vorble unui fost coleg de munca: ,,te complici degeaba".

Sunt oare toatea astea mai simple decat le vad eu sau pur si simplu este urma de indoiala pe care o are oricine cand pleaca pe un drum nou. Poate ca este doar frica faptului ca ceea ce vreau sa fac este mult mai mare decat mine, si mult mai mare decat pot cuprinde acum cu mintea.

Oricum, astazi a fost ultima zi de concediu, mai am un weekend si dupa aia incep din nou munca. Incep pe un teren foarte instabil cu multe porbleme interdependente si complexe unde singurul punct de stabilitate este doar inauntrul meu, doar in vointa de a reusi.

Odata ii ceream sefului sa imi acorde un liber, si in toata discutia am folosit cuvantul vreau, motiv pentru care acesta a refuzat imi acorde liberul, si a spus ca nu stiu sa comunic. Greseala insa tind sa cred ca este pe partea lui, pentru ca pana la urma acest cuvant reprezinta partea cea mai puternica a unui om, si anume vointa. Nu cred ca este suficient sa iti doresti ceva, si nu cred ca este suficient sau necesar sa primesti acordul celor din jur, trebuie sa ai vointa sa duci la indeplinire.

Oficial a trecut primul meu concediu din ultimii 3 ani, neoficial nici nu stiu cand a trecut si ce s-a petrecut in el, dar s-a terminat, deci de luni cu forte asa zis proaspete.

Sunt prea batran pentru treaba asta

2010-09-28T12:07:00.000-07:00

Oficial am demisionat, neoficial am fost dat afara, pentru ... ce nici eu nu stiu, dar important este ca nu imi pare rau.

Dupa o vara de groaza in Bucuresti la birou, si o vara frumoasa datorita unor oameni cu adevarat mari, eram prea obosit sa ma incerc sa mai salvez ceva. Puteam sa tac, putem sa raman la biroul meu si sa inghit in contioare in sec, sa fiu in continuare salariat, si sa muncesc ca un sclav pe proiecte a carui management suferea intens. Sau puteam sa ma duc sa incerc sa discut cu superiorul si sa ma intorc in Iasi cu un sistem de comunicare si management revizuit.

Cand s-au dus toate de rapa asa de tare si cum, nu cred ca are importanta, problemele la sfarsit erau clare, lipsa de comunicare si lipsa de intelegere. Acum daca erau numai astea putem oricand sa incerc sa fac ceva mai productiv decat o infruntare cu seful, doar ca eu nu o sa schimb niciodata sitemele care stiu ca functioneaza pe siteme deficitare care si-au aratat functionalitatea doar in medii restranse. Mai pe scurt niciodata nu o sa dau vrabia din mana pentru cioara de pe gard, nu conteaza cat de bine este vopsita ea.

Acum intrebarea ramane, sunt programator somer sau sunt "one man team" din nou, dar pentru mine? Pana acum am lucrat numai ca omul echipa, adica un om pe proiectul lui, care are in jurul lui si alti oameni cu alte proiecte dar care nu poate interactiona cum trebuie cu ei pentru ca fiecare este la furat de metodologie si pentru ca nu sunt siguri pe ei nu o impartasesc.

Dupa demisie eram la un pas de a face greseala de a cauta un job, pentru inca un sef care este interesat doar 100% de bani si 0% de metodologie si imbunatatire. Adica, pana la urma urmii au si ei dreptatea lor: ,, asa merge, de ce sa schimb ceva?", in special cand schimbarea propusa este greu de inteles, a unui om care nu pare ca are prea multa exerienta la scris cod si cand inca nu sunt multumit de profitul generat de firma. Ca sa incep de la coada, niciodata o firma nu o sa produca suficient profit, intodeauna o sa se vrea mai mult prin metoada "dam cu biciul in cei pe care ii avem, sau mai angajam unu". Apoi omul este dubios, vorbeste lucruri mari dar se ineaca la chestii mai mici, pentru ca orice om cu studii superioare o sa stie exact cum merg toate chestiile infime, este absolut normal ca un arhitect sa stie cum se monteaza o chiuveta si sa calculeze amperajul sigurantelor. De ce nu inteleg schimbarea, pentru ca nu sunt interesati sa o inteleaga, sunt prea preocupati cu bani si sistemul "bine"pus la punct curent pentru a incerca sa inteleaga unde sunt problemele in sistemul actual. Si pentru final:"de ce sa schimb ceva", pentru ca se poate mai bine?, pentru ca se pot face multe lucruri frumoase mult mai repede si mult mai eficient?, si in final sa castigi mai multi bani mai repede?

Eu personal cred ca un proiect care intra pe mana unui developer inainte sa fie finalizat din punct de vedere arhitectural este o prostie crasa. Este similar cu a incerca sa construiesti o casa fara sa ai un proiect complet de la arhitect, pentru ca oricand mai poti schimba ceva, sa pui bucataria la etajul 1 sau 2, dar vedem asta dupa ce am construit-o la parter. Eu asa ceva nu mai fac cat traiesc, este o PROSTIE, ale copiilor care au invatat doar sa scrie cod si nu vor sa stie mai mult, pentru ca asa isi castiga banii.

Deci, somer sau ,,one man team"? Nici una din ele, acum am o echipa, am un set de oameni langa mine care vor acelasi lucru ca si mine, sa construim ceva mai mare, sa construim o entitate care sa ne permita sa ne facem de cap cu hobby-urile noastre. Asta facem noi, nu lucram, ne jucam, pe proiectele noastre sau pe proiectele clientilor, astepand ca la final sa mai si castigam bani multi pe joaca noasta. Fiecare linie de cod scrisa nu mai inseamna ceva care sa fie limitat de doleantele si metodologia sefului, nu mai reprezinta un stres cu dedline, nu mai reprezinta o nevralgie asteptand sa se intample. Fiecare linie de cod inseamna pacerea de a crea, frumusetea de a construi elegant, libertatea de a gresi, fericirea de merge inainte si un pas inainte spre ceva mai mare bine definit. Avem un vis si muncim sa il facem realitate. Suntem o entitate care creste cu fiecare secunda si merge spre indeplinirea unui vis.

Intradevar, peste ceva timp ne va parea rau ca nu avem experienta pe care puteam sa o dobandim in firmele mari, si calitatea manageriala, dar asta se poate invata, si nu prin metoda prostului, adica prin greseli si izbindute de probleme, si anticipand si studiind problema dinainte si mergand la cursuri speciale, care chiar daca costa bani, iti aduc inapoi totul cel putin inzecit.

Ideea finala esta ca sunt prea batran sa reincep cu prostioarele sefilor care se asteapta sa devii expert pe ceea ce tu nu vrei sa devii expert, si facand ceea ce tu ar trebui de fapt sa dai la altii. Deci sunt prea batran pentru un job, e cazul sa ma bucur de viata.

Buna dimineata!

2010-09-12T07:13:00.000-07:00

In majoritatea cazurilor cand raspund la telefon spun ,,Neata" sau "Da", un inceput optimist venind de a un pesimist realist :P. Dar abia dupa multa vreme mi-am dat seama ca ar fi cazul sa casc si eu ochii bine si sa vad ce si cum este prin jurul meu.

In ultimele 3 saptamani am fost presat atat de tare de cele din jurul meu incat aveam senzatia ca o sa cad cu fata in mocirla si o sa cedez complet sub presiunea exercitata de fenomenele din jurul meu. Pe la jumatate acestei perioade deja renuntasem sa mai sper la un outcome pozitiv, si incercam sa caut solutii prin care sa minimalizez pagubele, costurile si pierderile. Intr-un final vineri(prima zi de dupa ziua mea) pe la ora 6 si cateva minute abia ma mai taram incet, incet incercand sa gasesc energia necesara ca sa ajung acasa. Si binenteles ca in astfel de momente trebuie sa vina cineva sa puna capacul, si a venit, seful. Seful care dupa ce eu am reconstruit tot ce facusem in ultimele 3 luni, si mai si adaugasem tot felul de chestii in 3 zile, a inceput sa imi faca panarama la telefon ca am plecat prea devreme(la 3 minute dupa incheierea oficiala a proramului), si ca toata munca mea nu valora nimic.

Asa ca vineri la 6:20, eram in picaj liber dupa ce fusesem impuscat in ambele aripi, incercand sa fac o aterizare fortata in pat, si sa nu cedez pe drum. Eram atat de jos incat mp3-player-ul meu incepuse sa cante ,,Night Nurse" la fiecare 2 piese desi era pe random, pana si el simtea impactul dureros cu solul care urma sa vina. Din neferire pentru mine, sa revenit asupra schimbarii modificate, si am ajuns sa merg in Onesti tot in seara aia, plecand la 11 noaptea. Aterizarea de urgenta am facut-o in patul meu din orasul natal, patul pe care am dormit mai bine de 8 ani, si in care aterizam fericit dupa tot felul de nebunii pe care le faceam in vremea aia. Dimineata am frecat menta, si la finalul ei m-am hotarat sa ma duc pana in oras, sa vad ce mai este pe acolo.

Involuntar trecand prin fata blocului unui fost prieten, mi-am adus aminte de vorba lui:,, cand toate punctele orizontului se strang intr-unul singur, acela este un punct de vedere". Culmea este ca tot ce este in jurul meu acum, toate problemele si toate presiunile exercitate din toate directiile exista numai pentru ca am "un punct de vedere", in sensul vorbei prietenului meu. Si gandind ca presiunea este invers proportionala cu suprafata pe care este exercitata forta am inceput sa imi dau seama ca presiunea exista numai pentru ca eu reduc tot orizontul posibilitatilor la una singura pe care vreau sa o fac sa mearga.

Asa ca, in timp ce sorbeam din berea cumparata la terasa, si ma holbam insistent la tipa care se interpunea intre mine si privelistea de afara, mi-am dat seama ca este cazul sa verific si alte posibilitati, si sa incep sa ma gandesc serios la solvabilitatea problemelor mele. Dupa ce am speriat-o pe tipa la care ma holbam, de a plecat saraca uitanduse la fiecare 3 secunde in spate sa vada daca nu cumva o urmaresc, am cerut nota de plata si am plecat grabit spre vechiul teren de antrenament. Binenteles ca am trecut in viteza pe langa aceeasi tipa pe care o speriasem, aceasta tremurand tot timpul cat am fost in spatele ei, si tresarind speriata in momentul in care eram in dreptul ei.

Vechiul teren de antrenament, intodeauna totul este perfect acolo, intodeauna vremea este de partea ta, intodeauna este liniste perfecta si armonie. Asta nu pentru ca este nu stiu ce teren magic, ci pentru ca este locul unde am invatat cum poti sa iti schimb destinul, cum poti schmba destinul altora si cum pot altii sa iti schimbe destinul. Intradevar uitasem lectia, uitasem cel mai important lucru pe care nu trebuia sa il uit niciodata, si pe care trebuia sa il tin intodeauna in fata mea, si nu innauntrul meu.

Intodeauna exista oameni care vor sa iti schimbe cursul vietii, unii in bine altii in rau, sau ca sa fie mai corect spus, unii spre avantajul lor si altii in avantajul tau. Unii reusesc, altii nu, si mai de fiecare data toti cei care vor incerca sa schimbe destinul altora, nu vor reusi sa o faca asa cum isi imagineaza sau cum isi doresc. Reamintindu-mi lectia asta am realizat ca imi lasasem destinul in mana altora in timp ce eu incercam sa pun bazele pentru destinul meu, baze care deja existau, si fundamente pe care eu le-am construit cu mult timp inainte. Cea mai mare greseala este sa lasi pe altii sa construiasca ceva pe o temelie pe care nu o inteleg, pe temelia facuta de tine, temelia perfect personalizata. Ttipul acesta de temelie pe care toti il avem dar pe care il modificam tot timpul incetul cu incetul incercand sa il potrivim situatiei si oamenilor din jurul nostru.

Mare a fost greseala pe care o facusem, mare de tot, atat de mare incat nici nu o mai vedeam. In primul rand, temelia se modifica pana la un punct, dupa aia trebuie sa constriesti pe ea, nu sa o schimbi pentru orice situatie, pentru ca la final o sa ramai doar ceva foarte intortocheat pe care nu mai poti nici tu construi cum trebuie. In al doilea rand, niciodata nu lasi pe altii sa construiasca pe temelia ta, sau sa incerce sa o modifice in asa fel incat sa li se potriveasca lor.

Asa ca, in locul in care incepusem sa sap pentru o temelie, am revenit pentru a realiza ca am temelia pusa, si ca ar fi cazul sa pun pe deasupra, asa cum este ea, intarind-o pe drum, dar numai acolo unde consider eu ca trebuie.

Timpul temeliei a trecut, acum este cazul sa construiesc pe deasupra, este cazul sa revin pe drumul pe care l-am pregatit dinainte.

Poate de aia....

2010-08-28T12:48:00.001-07:00

Nu mai am chef, acum ca si tura trecuta nu mai am chef sa scriu aici, nici macar ca sa pun undeva gandurile cele mai stupide pe care le am. Nu mai vad rostul, misiunea acestor post-uri a fost indeplinita, si faptul ca inca exista si simt nevoia uneori sa mai pun niste cuvinte aici nu este suficient ca sa il tin in viata.

De fapt problema este cu numarul cititorilor, care a ajuns sa fie prea mare. Si intrebarea: ,, e un blog public la ce te astepti ?" este inutila. Nu este chiar atat de public, adica nu ii fac publicitate, si nu sunt aici lucruri de care populatia generala este interesata. Dar imi dau seama ca unii incearca sa ma cunoasca prin intermediul lui, si nu rationeaza asa cum trebuie, ajungand la concluzii mai mult decat stupide, si chestia asta ma scoate din sarite.

A scris aia, deci stiind ca in ziua aia a facut aia, inseamna ca sunt conectate si pentru ca sunt conectate, inseamana ca si jumatate din post-ul respectiv este de fapt despre cealalta treaba, care inseamna ca ...... NU, nu asta inseamna, si NU, sa nu aiba cineva curaj sa imi spuna ca stie mai bine ca mine ce si cum gandesc eu pentru ca inseamna ca este mai prost decat prevede legea. Inca nu inteleg cum poti sa tragi concluzii despre un om, prin simpla colectie a unor date si incercand sa aplici rationamentul "connect the dots".

Oamenii sunt prosti, oamenii cred ca pot sa aplice rationamentul lor in cazul altor oameni si sa inteleaga mai bine persoana cealalta decat se cunoaste ea pe sine,sa prezicand viitorul si sa gaseasca vinovatul/avantajjul in cazul unui esec/success. Nu merge asa, nici treba cu sabloanele nu merge, pentru ca nu ai sa poti niciodata sa gasesti acele sabloane in care sa incadrezi pe oricine fara exceptii. Asta se poate doar daca fiecare om reprezinta propriul lui sablon, si atunci ai problema ca sablonul ramane neschimbat pe cand omul o sa se schimbe.

Adevarul este undeva in combinatia dintre cele doua metode, adevarul este ca daca reusesti sa gasesti un sablon din care sa scoti orice exceptie, o sa reusesti sa gasesti sablonul complet, apoi adaugi compensatia pentru timpul, aplici exceptiile pe care persoana respectiva le are, si abia atunci poti incepe sa gasesti rationamentul prin care sa poti sa faci ,,connect the dots", cu cele doua exceptii binenteles, cand iti lipsesc puncte importante de legatura sau ai de a face cu cineva care da dovada de toate exceptiile pe care le stii.

Dar hei, cine sunt eu sa contemplu la astfel de teorii si in special pe acest blog, care nu are nici o legatura cu nimic....
poate de aia...

Prietenii de apartament

2010-08-09T06:58:00.000-07:00

Duminica m-am mutat intr-un final in noul apartament. Era destul de ok, adica aveam tot ce imi trebuia, mai putin racoare, dar nu ma plang, macar cele 9-10 ore pe care le petrec la servici sunt in conditii bune.

M-am apucat sa am uit la televizorul care era in apartament, si dupa vorba aia "men don't want to know what is on tv, they want to know what else is on tv", am schimbat prin toate cele 70 de posturi pe care le prindea televizorul, si am ajuns la concluzia ca ce nu am vazut deja, ca film sau serial, nu ma intereseaza. Pe langa faptul ca e super enervanta treaba cu reclama, adica daca ai putina memorie poti sa te uiti la doua filme simultan, si pierzi foarte putin din fiecare, in special daca reclamele sunt decalate suficient de bine, incat cand incep pe un post reclamele sa inceapa pe celalalt filmul. Ba chiar considerand ca am prins si cate 5 minute cand pe ambele posturi erau reclame, poti sa te uiti si la un documentar intre timp, ca si asa multe din ele repeta aceeasi informatie de 20 de ori in acelasi documentar de 60 de minute.

Ce sa mai, stand singur in apartamentul meu de o camera, fiind lipsit de chef sa imi scot laptopul din geanta, am ajuns repede la concluzia ca televizorul este de prisos, si ca ar fi bine sa imi gasesc alta activitate. Binenteles ca intr-un scurt timp prietenii mei si-au aparitia triumfala, si desi nu era nimic interesant la televizor stateam toti in pat si ne uitam precum niste zombie. Mai bine spus eu ma uitam ca un zombie, ca ei erau toti agitati, si se bateau care pe care, sarind pe mine, peste mine, pe langa mine schimband patul cu fotoliul si invers. Macar bine ca faceau toata chestia asta in liniste, ca sa pot sa imi aud vecinii de deasupra sau de langa facand sex in timp ce se certatu sau se certanduse in timp ce faceau sex.

Toate erau nostime pana cand unul din prietenii mei de apartament s-a horarat sa ma muste. Ce dracu o fi fost in capul lui nu stiu, dar ma enervat suficient de tare incat sa il iau de ceafa, sa il duc in bucatarie si sa il inec in chiuveta. L-am lasat acolo, cu ochii in scurgere, am fumat o tigara si m-am hotarat sa ma duc la baie.

Toate bune si frumoase in noua mea baie, inafara de ecoul enervant care este exacerbat de puternic. Este atat de extrema incat iti auzi propria respiratie in pereti, nu mai spun de alte zgomote facute in mod normal in aceasta incapere destinata intimitatii proprii. Este foarte enervant sa ai impresia ca mai este cineva in baie odata cu tine.

Binenteles ca in momentul fericirii mele extreme pe toaleta a trebuit sa apara alt prieten, care s-a apucat sa se plimbe prin baie linistit si fericit de ca si cum eu nu eram acolo. Era sa imi explodeze capul de draci, adica nici in baie nu ma lasa singur? Am scos torta si l-am ars pana a ramas aproape numai carbune, dupa care l-am lasat si pe el cu ochii in scurgere si m-am dus sa vad ce fac restul nebunilor din casa.

In bucatarie era liniste si pace, nimic nu se misca acolo, dar in camera distractia era in toi, descoperisera nesimtii perechea mea de blugi si se apucasera sa o examineze. Nu stiu ce voriau sa vada, materialu, tesatura, nuanta culorii sau ceva altceva, dar binenteles ca m-am enervat. Cu pantalonii aia trebuia sa ma duc la servici, si nu aveam chef sa il car pe nici unul din ei acolo, nu de alta dar dupa aia profitatu de colega mea de servici, si se duceau cu ea acasa, sa o tortureze si pe ea toata noaptea, cum deja incepusera sa faca cu mine. Asa ca i-am luat pe toti pe care am putut sa ii prind si i-am inecat pe toti in acelasi mormant acvatic, adica un pahar de apa.

Concluzia este ca azi dimineata a trebuit sa ma imbrac in baie, pentru ca astia din baie sunt prea grasi ca sa se agate de pantalonii mei, si desi sunt oarecum inofensivi tot am mai parpolit pe unu care se plimba ca nesimtitul pe la scurgerea de la chiuveta.

De astia din baie scap repede, ca doar gasesc eu regent pe undeva, dar astia de la mine din pat s-ar putea sa trebuiasca sa ii inec pe toti de mana, ca nu stiu cum sa scap de ei.....

Cand nu mai vrei ziua de maine!

2010-08-05T06:41:00.001-07:00

De cateva zile nu pot sa dorm bine noaptea, pentru ca sunt prea obosit, si pentru ca ma vaneaza niste amintiri din copilarie. Chestiile astea care ma vandeaza nu imi produc regret, sau parere de rau ca puteam sa fac mai bine, dar pentru ca nu au fost chiar cele mai frumoase amintiri, de fiecare data cand revin la suprafata ma duc cu gandul in alta parte. Acolo unde problemele existentiale dispar si conteaza doar minutul pe care il traiesti in acel moment, minut pe care il traiesti si cu ultima farama din atentia ta .

Pana azi, ma simteam cam pus la pamant, adica, pana la urma urmii, stau in Bucuresti de 4 saptamani, am alergat jumatate de tara in ultimele 2, si inca o sa alerg, asa ca am tot motivul sa ma simt mai nasol. Partea frumoasa este ca azi a fost apreciata intr-un final munca mea de la firma, fara critici, fara comentarii, fara indoieli ci pur si simplu, a fost ok. Dupa aia, am gasit si ceea ce cred eu ca fiind ultimul bug din sistemul pe care il construiesc, si anume un bug in framework-ul de la Zend(nu constuiesc Zend-ul, ci alt sistem care il foloseste), care vroiam sa il trimit si la baietii de la Zend cu tot cu rezolvare ca sa le arat ca ii apreciez pentru efortul depus, dar trebuia sa imi fac cont, si nu aveam chef.

Pana la urma ziua de azi incepe sa se contureze in a fi una placuta, si chiar interesanta, daca nu cumva ma scoate ceva din pepeni pana la final. Oricum, ideea centrala este ca aveam nevoie de azi, aveam nevoie de un respiro, un moment in care lucrurile sa mearga ok, si sa fiu apreciat pentru munca pe care o fac. Sa nu se sperie nimeni, nu s-a pus sefu in genunchi sa imi multumeasca pentru efortul depus si sa imi spuna cat de indispensabil in firma, a spus doar ca e ok, si venind de la el asta inseamna multe (pentru mine).

Binenteles a existat ceva care sa ma scoata din pepeni, si anume o reclama mascata la Microsoft si Windows 7. Un post pe un blog, a unui individ care cica este talentat in a scrie articole, de data asta foarte prost documentat, si urat din partea lui ca induce lumea in eroare. Dupa ce i-am scris un comment cu multe chestii de dulce, m-am lasat, ca nu vroiam sa dau in diabet.

Numai bine, am terminat cu prostiile aluia, ca sa aflu o chestie foarte frumoasa, care initial se contura in: ,, uite o gandire de piti proasta" urmad sa se demonstreze ceva mult mai pur si gingas. Am aflat, ca o fata destul de draguta vrea sa plece in Spania, si ca o sa lucreze acolo, si o sa isi faca viacul acolo ca sa castige ceva bani mai sanatosi. Si era sa ma enervez, pentru ca ar insemna o prostie crasa, si mai mult, isi pierde vremea castigand acum, in loc sa isi piarda vremea investind in scoala ca sa poata castiga la fel de mult dar aici. Dupa aia am aflat de ce pleaca de fapt, pleaca nu pentru ca e pitzi proasta, ci pentru ca are mult curaj perseverenta, cel putin in chestii legate de inima. Se duce acolo ca sa isi pastreze relatia(NU, nu cu un spaniol prost) , se duce pentru ca persoana iubita este acolo, si acum renunta la tot pentru acea persoana. Binenteles ca poti sa spui ca asta este o prostie si mai mare, dar inainte sa ti-o ia gura( sau gegetele) pe dinainte, ar fi bine sa nu vorbesti in necunostinta de cauza, ca nu e cazul.

Chestia asta cere mult curaj, multa daruinta si multa, foarte multa incredere in sine, si imi pare bine ca mai vad un roman care pleaca de aici si nu pentru o viata mai buna, ci pentru ceva mai mult de atat. Ma face sa ma simt bine stiind ca nu toti cei care pleaca in strainatate, pleaca pentru bani, ca sunt si unii care pleaca pentru ca acolo le este cu adevarat viata.

Have fun

mai id 65251

2010-08-03T06:12:00.001-07:00

Lucram eu linistit si calm asa si ma trezesc ca imi apare un fisier la un proiect. Ma uit sa vad de ce a aparut, evident ca era vorba de un error_log, care nu a aparut de cand lucreaza aplicatia. Ma duc, ma uit si vad ca e vorba despre un id, a unui utilizator mai bizar a caror date din baza de date sunt cam suspecte. Asa ca ma logez in aplicatie, si ma uit pe pagina utilizatorului ca sa incerc sa imi dau seama ce se intampla. Evident ca nu era nimic in dezordine pe acolo, totul parea ok, si normal, parea un utilizator ca oricare altul, doar ca a provocat activarea unui failsafe fara sa pot sa imi dau seama cum a reusit sa faca asta. Ma uit in stanga si in dreapta si vad ca are blog-ul trecut ca pagina personala(chestie publica in aplicatie de altfel) asa ca ma duc sa ma uit la blog, sa vad ce fel de om este ala care a reusit sa faca asta.

Ce este in blog-ul ala, si imi este acum clar, a lot of turmoil, este un blog cu dileme si probleme existentiale reale, cu dificultati cu nenorociri si cu multe multe probleme dificile inaintate de viata in fata unui om oarecare. Si ma gandeam in sinea mea, de ce ai scrie chestii de genul asta, pentru ca nu sunt fun pentru nimeni nici macar pentru cel care scrie, desi teoretic isi elimia o parte din frustrarii scriind. Dar am mai vazut si comment-uri si oameni care incercau sa sustina acest ,,utilizator" de-al meu. Si ma intrebam, de ce scriu numai porcarii aici? De ce nu pun si eu niste lucruri mai profunde(pro sigur, fundul cui inca nu se stie), ceva care ar putea sa starneasca interesul unui om care nu ma cunoaste, sa pun o idee care sa faca pe cineva sa puna un link catre blogul meu, si sa perpetueze ideea.

Well, i'm done with that bull, din mai multe motive:
1. Pentru ca nu mai am chef de oameni care sa comenteze prosteste, si sa intru in polemici stupide.
2. Nu vreau sa ma amestec in astfel de lucruri.

De ce sa scrii lucruri serioase pe un blog, de ce sa te expui pe un blog, si in special de ce sa arati tuturor punctele forte si cele sensibile? Acum nu este vorba ca imi este frica de expunere, pentru ca pana la urma urmii, ma pot ascunde suficient de bine si de oamenii din jurul meu, cu care ma vad zi de zi, cu care discut cele mai intime lucruri, si cu care imi planific uneori existenta si viitorul. Nu e vorba de asta, ca in carapacea mea ma simt bine si nu imi poate viola nimeni intimitatea, si asta pentru ca nimeni nu stie care sunt chestiile pe care le consider eu intime, si pentru ca nu simt niciodata nevoia sa ascund ceva anume de restul lumii.

Problema mea este ca toate lucrurile mi se par absolut normale, de la a face sex cu prietena, pana la problemele cu prostata(bine ca nu am) pana la avortul pe care l-a facut una din fostele mele prietene(si nu, NU era al meu). Adica detaliile astea sunt normale, nu sunt ceva ce trebuie ascuns, decat cand este nesigur pe tine sau nu esti confortabil ca lumea detine o informatie privata. Eu nu detin informatii private, doar cele ale celor din jurul meu, pe care nu le divulg, sau daca le divulg elimin orice fel de posibilitate de identificare a prsoanelor implicate(altfel nimeni nu ar avea incredere sa imi spuna tampeniile pe carele stiu).

Punctul meu slab este cand vad oameni superficiali, care se uita la mine, asculta ce zic eu si spun ca este o gogomanie, ca nu este adevarat sau orice numai ca sa refuze ideea, sau gandul pe care il induce acea idee, si fac asta cand eu vorbesc despre cum gandesc eu si despre principiile mele. Culmea este ca mi se pare normal sa ma enervez, pentru ca negand lucrurile de genul asta este ca si cum ma neaga pe mine, e ca si cum spune ca un lucru fundamental pe care eu imi bazez intreaga ratiune este incorect, doar pentru ca el/ea nu poate sa accepte idee, pentru ca este in contradictoriu cu ceea ce el/ea considera adevarat pentru fundamentele proprii ratiuni. Eh, daca este ultimul caz de fapt ma enerveaza pentru ca nu vrea sa exploreze macar posibilitatea.

Revenind, de ce scriu ce scriu si nu scriu altceva. Am eu chiar un motiv sa scriu ceea ce scriu, asa cum scriu, sau sunt doar informatii stupide postate pe un blog irelevant, numai de dragul de a ma descarca. Well cei care ma cunosc, stiu ca nu sunt informatii stupide trecute de dragul de a fi trecute si atat, pentru ca eu sunt orice numai superficial nu, si neinteresant nu. Si atunci care este ratiunea? Exact aia din primul post, nimic mai mult, vrei sa stii de ce scriu ce scriu, citeste-l, de 100 de ori daca trebuie, nu te opri la prejudecati comice, sau aprecieri sumare, nu considera niciodata un cuvant ca fiind exact acel cuvant, si nu citi post-ul, pentru ca nu are nici o informatie.

Exemplu, de ce scriu post-ul asta, well, in primul rand pentru ca cititorul meu cel mai infocat a dar la rebut precedentele 2, eu l-as fi dat pe ala scris in tren, dar in fine, si pentru ca trebuie sa ii raspund lui id 65251. Si acum fi atent, ca tie iti scriu, de ce iti spun id 65215 si nu altceva... bravo, nu pentru ca nu vreau sa pun un link catre blog-ul tau si sa fac oficiala toata treaba, ci pentru ca a fost frumos sa te gasesc intr-o erroare, si sa se intample fenomenul abia dupa ce ai scris de mine si de blog-ul meu sa te gasesc. De ce am scris de intimitate si am dat acele probleme...hmmmm oare, poate e frumos sa ii mai citesti blog-ul. Si daca tot am scris de intimitate, acum citeste si restul de mai sus inca odata si ai sa intelegi(sper eu) si restul.

Faptul ca scriu despre pitipoance proaste, sau ca scriu despre fraierii din tren, sau orice altceva nu conteaza, dar conteaza ..... primul post.

So have fun.

din seria "da ba": Parcarea

2010-08-02T23:26:00.001-07:00

Am venit si eu la servici azi, linistit ca in fiecare dimineata pe la 8:30, ca de obicei liniste la birou ca restul lumii incepe sa apara abia pe la vreo 9-9:30 si m-am dus sa imi fumez tigara de dimineata alaturi de cafeaua de dimineata. Nimic iesit din comun, pana aici, imi aprind tigara pe balcon, si vad o doamna mai invarsta care se suia in masina si se dadea jos, se agita putin in jurul masinii, injura de toti sfintii, mai claxona putin, si o lua de la capat. Pana la urma, am inteles ca problema existentiala a doamnei era ca cineva parcase in locul ei. Asa ca dupa ce s-a agitat vreo 5 minute, s-a hotarat sa parcheze masina in fata locului de parcare, mai pe scurt blocand cealalta masina. M-am intors la calculator sa ma apuc de treaba, apreciind cumva ingeniozitatea doamnei.

Dupa vreo o ora, ca de obicei, ies din nou la o tigara, si ce vad, scandal, mare scandal, doamna onorabila tipa la un batranel de vreo 60 de ani(posesorul masinii parcate unde nu trebuia). Mhala este putin spus, nu am auzit combinatii mai colorate de cuvinte pentru a injura in viata mea, dar asta nu a fost suficient pentru a ma face sa ajung la concluzia ca onorabila, stimabila si respecabila doamna era o tata proasta. Omul de 60 de ani a avut curaj sa ii spuna ca nu a observat nici un marcaj care sa ii spuna ca locul din parcarea publica este detinut de cineva. Valeu, mai bine tacea, pentru ca imbecila so apucat sa urle si mai tare, si sa injure de tot neamul romanesc si cred ca o mai inclus si alte neamuri ca aveam senzatia ca o sa ajunga la Adam si Eva si mortii si ranitii batranelului de 60 de ani. Batranelul se enerveaza, si pune intrebarea legitima si foarte corecta: ,, Doamna, daca este locul rezervat pentru dumneavoastra, vreau si eu sa vad actul cu primaria, sau orice alt act care atesta ca acesta este locul dumneavoastra".

Corect, din punctul meu de vedere, mosul avea dreptate, dar nu a gandit bine cand a spus ce a spus, pentru ca a uitat regula de aur cand vine vorba de tata: ,, Cand vine vorba sa ai de aface cu asa ceva, ori te poti intelege ori poti sa ai dreptate". Imbecila o inceput sa gesticuleze, sa scuipe si sa faca ca un drac stropit cu agheazma. De la sfinti si raniti, adam si eva, o ajuns la geneza, evident folosind o injuratura de genul:,,F****i geneza matii care te-o facut, ce p***a matii iti trebuie act, eu parchez aici de cand ...." restul nu am retinut, dar oricum era o analogie intre actul sexual si parcarea unei masini intr-un spatiu de parcare. Bineteles ca urmat si analogia intre parcarea ilicita si nastera, botezul si metodele de contraceptie mai mult sau mai putin cunoscute de mine.

Pana la urma, rezpectabila si onorabila imbecila de mahala, a mutat masina, si mosul a iesit si a plecat in tromba ne mai vrand sa mai auda nimic. Partea frumoasa a fost finalul, cand onorabila doamna a parcat pe spatiul ei dupa vreo 10 manevre pe spatiile vecine, reusint sa pupe intr-un final gardul si sa faca pana.

Restul nu mai stiu, ca desi este amuzant sa auzi analogii intre roti,garduri si alte asemenea cu nasteri, botezuri, actul sexual normal si anormal in diferite spatii(copac, sant si alte asemenea), eu aveam de munca, dar am zis sa scriu asta inainte sa imi bat capul cu bug-uri.

O zi frumoasa, si parcare usoara.

Da Iasi.... nu Bucuresti

2010-08-01T08:03:00.000-07:00

Dupa calatoria mea frumoasa cu trenul, unde nu lipsea nimic, pentru ca existau si caini, ca o trebuit o pitipoanca proasta sa isi care cainele in brate fara lesa, si porcii din vaslui, care. Deci reformuland, dupa calatoria fromoasa cu tot cu purcel si catel in tren, am ajuns in iasi, terminat de oboseala, si fara nici un chef de nimic. Noroc ca eram in iasi, asta pentru ca in cateva secunde dupa ce a plecat trenul de langa mine, am vazut ceea ce ma atrage in primul rand in Iasi, si am simtit totodata ce ma atrage in Iasi. Spatiul, mult spatiu, suficient de mult incat sa stii ca vezi orizontul, si aer, aer curat, fara smog, fara mirosuri de canalizare, si de gunoaie.

Cateva secunde, si noaptea petrecuta in tren era la o distanta apreciabila in timp, parca totul fusese un vis urat, si acum ma trezeam in spendoarea iasiului de sambata dimineata, fara aglomeratie, aproape pustiu, si linistit. Am mers pe jos agale initial, dupa care din ce in ce mai repede, parca prinzand puteri de la simpla prezenta pe pamantul de dedesubtul piciorelor.

Imi place Iasi-ul, pentru ca, in aproape fiecare zona, inca exista tot ce ai nevoie de la magazine mai mici, si baruri care sunt ok, si unde intr-un timp ajungi sa cunosti pe toata lumea, macar din vedere. Apropo de baruri si restaurante, am fost la pizza in cateva locuri destul de ok in Bucuresti, dar nicaieri nu am gasit o pizza mai buna si mai mare(50 cm diametru) decat cea de la pizzeria de langa blocul meu. Ce sa mai, este o placere sa stai la o terasa, langa o gradina destul de mare in care verdele predomina, si linistea este asurzitoare. Parca tot stresul din lume dispare, si te poti cufunda in linistea interioara care se formeaza ca o reactie automata la cea exterioara.

Alt motiv pentru care imi place mai mult in Iasi, decat in Bucuresti, este faptul ca este usor sa identificii pesonajele de care trebuie sa te feresti, si nu sunt chiar atat de multi badarani cu tupeu jegos care sa se lege de viata ta chit ca nu le-ai facut nimic. In Bucuresti, mergeam pe o strada destul de circulata, intr-un cartier ok, cand un individ mi-a cerut o tigara, si ma prins de umar incercat sa imi faca scandal pe faptul ca nu am vrut sa i-o dau. Tipul parea de la distanta un individ relativ ok, numai ca am avut nevoie sa recurg la violenta ca sa scap de el. In Iasi, nu am patit inca asa ceva, si nici nu cred ca o sa patesc, daca nu ai treaba cu ei, nici ei nu au treaba cu tine, si astfel dupa principiul: ,, lasa-ma sa te las" toata lumea este fericita.

O alta diferenta este agitatia oamenilor, si modul in care se grabesc. In Bucuresti, desi eu sunt un pitic la 1,87 si aproape 90 kg, trebuie sa ma feresc sau sa permit trecerea nebunilor din jurul meu, pentru ca ei ma ignora complet. Am observat ca oamenii din Bucuresti sunt turbati, am experimentat o zi in metrou, sa vad ce se intampla daca eu nu ma dau din calea babelor,mosilor si a pustanilor(sau pustoaicelor) cu fite in cap, pur si simplu am refuzat sa ma feresc asa cum refuzau si ei. Dupa 10 minute in metrou aplicand stiulul: ,, eu sunt mai mare deci nu imi pasa" m-am lasat pagubas pentru ca incepea sa ma doara pe mie numarul. Dupa ce aproape am pus doua babe cu cracii in sus, si am trantit niste copilasi de liceu cu fundul de pamant, mi-am dat seama ca nu le pasa, chiar daca vad ce soarta are ala din fata lor, ei tot nu se feresc. Cu babele a fost cel mai comic, pentru ca vroiam sa ies din metrou, si chiar dupa regulamentul prezent pe toti peretii, ala care coboara din tren are prioritate. Deci am iesit, si o baba sa impins sa imi taie calea sa intre in metoru, evident ca nu m-am ferit, si s-a izbit de umarul meu de mai sa cada jos, in spatele ei, alta, care si ea ca si precedenta se grabea se treaca prin mine si cei 3-4 oameni din spatele meu, ca sa urce in metrou. Nu m-am ferit, clar convins ca dupa ce a vazut ce umar o primit pedecesoarea, nu va risca sa incerce sa ma forteze sa ii fac loc. Gresit, so izbit vroit in umarul meu, cred ca daca ma feream cadea in nas.

Cu astfel de oameni remodelati dupa regulile ,,civilizatiei" din capitala am spus ca ma las pagubas, mi se pare de tot cacatul orasul si oamenii. Parca toti ar fi indreptatiti sa fie superiori, si sa trateze pe toata lumea cu cat mai mult dispret pentru a demonstra ca ei sunt mai destepti. Am intrat intr-un magazin sa cumpar ceva, si am cerut si niste ingetata care era afara, dar platisem si pentru un bidon de suc. Si in timp ce luam bidonul din frigider(dupa indicatiile vanzatoarei) un pusti, neobservand ca vanzatoarea a iesit 1 minut pana afara, a inceput sa strige:,,HOTII, HOTII", doar ca sa o faca pe vanzatoare sa se intoarca cu sufletul la gura sa vada ce se intampla. Eu m-am simtit initial cumva cu musca pe caciula, ca eu eram ala cu bidonul de suc in mana, desi il platisem deja. Noroc ca vanzatoarea s-a uitat la mine mirata, s-a prins de ce facuse pustiul, si lo prins de urechi si la dat afara. Ma uitam si nu imi venea sa cred, dar hei, asta este Bucurestiul.

Deci, sa va fie viata usoara in Bucuresti ca eu abia astept sa ma intorc in Iasi, une oamenii sunt neciopliti si tarani dupa cum spun unii, dar macar au mai putina ura fata de restul pentru simplul fapt ca exista.

Am scapat.... aproape

2010-07-30T15:59:00.000-07:00

Sunt pe tren si nu mai reusesc sa dorm, am reusit sa fac asta vreo o ora, dar din nefericire cu rapidul vad ca circula si tot felul de imbecili. Era ok pana cand o venit o tampita care vindea bere rece in tren, si baietii destepti s-au apucat sa cumpere si sa consume in cantitati industriale. Acum cativa dintre ei dorm si restul fac panarama pe tren ca asa e frumos. Cand o sa adoarma astia care fac acum panarama or sa se trezeasca ceilalti si or sa continue. Partea buna a lucruirlor este ca nu am curent, deci nu pot sa stau chiar mult online.

Apropo de chestia asta cu statul online, vad ca Vodafone a investit putin in reteaua 3G pentru ca vad ca nu imi cade reteaua sub 3 din 5 si cade foarte rar de pe 3G pe GPRS. Considerand ca merg cu trenul prin campii si prin locuri care sunt la kilometrii buni de undeva ... oriunde, mi se pare foarte ok.

Cu toate ca imi pare bine ca am semnal, si pot sa salvez online la fiecare cateva secunde deci nu pierd textul dupa ce raman fara baterie, imi raman pe creer motivele pentru care sunt in tren. Adica, a trebuit sa trimti altileria grea in Iasi inaintea mea, si acum sa ma duc si eu pentru ca am(avut) niste colegi de apartament atat de tampiti incat ar fi fost instare sa incerce sa distruga ceva inclusiv cand erau doua persoane cu ochii pe ei.

Problema a fost ridicata in momentul in care dupa ce au plecat, si au predat cheia si gata cu totul, sa nu ii mai vedem, au revenit si au incercat sa intre in casa cu inca o cheie pe care o aveau. Au bagat cheia si au incercat sa intre, si in momentul in care si-au dat seama ca mai este cineva acasa, au fugit pe scari, in tentativa de evita sa fie identificati. De parca exista 100 de oameni care au cheie la mine la apartament, de ca si cum nimeni nu ar fi stiut ca sunt ei. Cat de prost trebuie sa fii, sa incerci sa faci ceva de genul asta la nici o ora dupa ce ai plecat, adica ce sperai sa gasesti, un apartament gol pe care poti sa il pradezi linistit, sau sa strici ceva cand nimeni nu se uita, sau ce?

Nu imi vine sa cred ca au facut asa ceva, si ca au incercat sa faca una ca asta, dupa ce am stat cu ei aproape 2 ani in aceeasi casa, si dupa ce am acceptat sa ia tot si sa plece cu toate, ramanand ca eu sa platesc toate datoriile pe care le-au facut ei in ultimile 2 luni. Nu pot sa imi imaginez ce o fi fost in capul meu cand am ales sa ma mut cu ei in acelasi apartament, si cand am considerat ca sunt oameni ok.

Oricum, astia sunt 2 oameni in care nu poti sa ai incredere, pe langa ca au incercat sa ma fure pe fata, m-au furat si pe la spate(incercand sa se ascunda fara success), au incercat si sa intre in casa mea intr-un mod ilicit, bagandu-mi prietena in sperieti si ridicandu-mi serioase probleme de securitate a ei si a persoanei care urmeaza sa stea acolo.

Dar in fine, mambo jambo, si alte asemenea si o sa facem problemele sa dispara cat de repede posibil, ca sa ne bucuram de viata frumoasa care urmeaza.... Well fun, si nu uitati sa incuiati usa niciodata.

Wicked Cool PHP

2010-07-28T23:03:00.000-07:00

Stateam asa linistit azi dimineata si ma mai uitam la niste tutoriale de ruby si php mai avansat, si am gasit link catre o carte care se lauda ca are scripturi php destepte, si ca este numai pentru experti. Am cautat-o pe amazon, si am vazut ca acolo pot sa rasfoiesc cateva pagini din cartea respectiva, asa ca am inceput sa citesc, pentru ca ma interesau ultimele chestii de securitate si metode inteligente si optime de a face diferite chestii.

Dupa o lectura usoara a celor 20-30 de pagini care erau prezentate ca preview, mi-am dat seama de ce multa lume desconsidera PHP-ul ca limbaj care ar trebui folosit si il considera o chestie pentru incepatori. Cum sa nu consideri un limbaj ca fiind de 2 bani cand cartile care se lauda ca te vor invata cele mai ,,Wicked cool" chestii din php, sunt niste porcarii care se adreseaza copiilor de liceu si nicidecum profesionistilor. Intrebari de genul,, what can go wrong" in sectiunea care iti explica despre include-ul din php, a caror raspuns nu ar multumi nici un code monkey incepator, te fac sa crezi ca toti cei care lucreaza cu php sunt niste imbecili, care nu stiu pe ce planeta traiesc. Adica daca astea sunt chestiile avansate din php, si ,,expertii" scriu carti de genul asta, este evident ca PHP-ul este un limbaj prostesc.

Well, nu e chiar asa, cel putin nu cand vine vorba sa lucrezi cu el la un nivel cu adevarat avansat, unde daca ai intampina probleme de genul presupuse in cartea respectiva, ar trebui sa iti dai demisia. PHP-ul nu este un limbaj compilat, este un limbaj de scripting, care mai este si orientat obiect, si care iti da posibilitatea sa faci chestii foarte frumoase foarte usor, fara sa iti bati capul cu tot felul de prostii. Avantajele limbajului? well.... sunt multe, dar numai faptul ca iti da in mana tot ce ai nevoie pentru web, lucru foarte usor si inteligent cu array-uri, string-uri si capacitatea reflexion clar sunt printre favoritele mele.

In cate limbaje poti sa spui ca apelezi dinamic functii, care pot sa nu sa fie definite, si la sfarsit sa stii ca daca ti-ai facut traba cum trebuie(ceea ce nu este chiar greu) totul o sa mearga cum trebuie, si cand spun asta, ma refer la faptul ca poti sa pui numele unei functii intr-o variabila si sa apelezi functia cu numele ala. Si sa nu uitam ca pentru a cauta o valoare intr-un sir tot ce trebuie sa faci este sa apelezi 2 functii simple, care rezolva problema in O(1). Si mai sunt 100 de exemple de genul asta, care iti fac viata usora, dar in acelasi timp, daca nu stii ce sa faci, ajungi sa iti fie viata un calvar si sa nu intelegi unde gresesti.

Ohh well, asi putea sa continui o vesnicie cu avantajele si lucrurile foarte frumoase din PHP, ca orice om care stie cu ce lucreaza, si asi putea sa mai scriu 100 de chestii care se gasesc numai in php si il fac atat de bun pentru cei care stiu ce fac, dar.... nu va fi cazul.

Deci, php nu este un limbaj simplu, mai degraba este prea permisiv prostilor, si prea folosit de acestia, dar poate fi folosit si de profesionisti pentru a face lucruri cu adevarat puternice, intr-un mod mult mai simplu.

Iar de ale informaticienilor

2010-07-28T02:19:00.001-07:00

,,Cat de imbecil e dobitocul care a scris porcaria aia de cod?", este singura intrebare pe care pot sa o am cand vine vorba de site-ul oficial al unei companii (mari) de telefonie mobila din romania.

Ca sa fie justificata intrebarea o sa explic ce am patit azi dimineata, incercand sa imi platesc online abonamentul. Deci, intru pe site, ma uit pe acolo, dau sa ma logez, si ce sa vezi, imi apare un alert din javascript, pentru cei care nu stiu ce e ala, este casuta aia urata si enervanta care nu te lasa sa faci nimic cu browser-ul pana nu dai click pe ok. Evident ca fac asta, si anume click pe ok, si caut sa ma logez... ce vad:,,Login: se incarca", si se tot incarca mai frate vreo 3 minute.Ma uit in firebug sa vad si eu ce astept si evident ca nu asteptam nimic, toate operatiunile de retea erau terminate, asa ca dau refresh sa mai incerc odata. Nimic aceeasi porcarie de casuta, in care scria acelasi mesaj stupid,, could not load...... because .... is undefined", si imi pun aceeasi intrebare stupida pe care o aveam incap inainte sa tastez in browser ,,http://www.****.ro", si anume"Cum imi platesc eu net-ul?". Iau si caut IE-ul(Internet Exploder.... sau Explorer, nici nu mai stiu) pe calc, si evident ca nu gasesc decat versiunea 6 si ceva, pentru ca un web developer daca vrea sa fie sigur de functionalitatea unui site, il inceaca cu IE 6 pentru ca daca poate crapa ceva, va crapa acolo.

Dupa ce dau click scarbit pe IE 6, imi dau seama ca, explodeaza de la prima tentativa pentru ca nu reuseste sub nici o forma sa se conecteze la net(evident, de ce sa accepte el conexiunea prin modem ca fiind una valida la net). Asa ca mai caut, si gasesc Safari, intru pe site, si vad ca merge. Ma logez, dau click sa platesc, vad firma care se ocupa de securitate(ca nu si-au facut-o singuri), sunt satisfacut pentru ca stiu ca aia sunt inteligenti si nu copii de liceu, termin tranzactia si inchid Safari.

Genial, acum intreabare mea este:,, DE CE MAMA CIURULUI NU VREA SA MEARGA IN FIREFOX????!!!!", pentru ca din ce stiu eu motorul javascript a Firefox este ok, nu crapa cu una cu doua, decat daca cel care a scris codul javascript a incercat sa faca deosebirea intre browsere, si a scris ceva gresit pentru asta(evident ca am verificat codul, ca doar m-or enervat).

Acum 2 chestii mai raman, ,,Cum pot eu sa am incredere in ei cu informatia cardului meu"(evident ca daca nu stiam de firma de securitate, si faptul ca lucrez cu alt server decat cel de la providerul de telefonie mobila nu faceam tranzactia), si ,,De ce asi mai intra pe site-ul lor, daca nu imi merge cu browserul pe care eu il folosesc?"(atentie, folosesc FF ultima versiune, nu vreo prostie de IE sau nu mai stiu eu ce).

Asa ca le-am scris o plangere rapid, ca sa fiu sigur ca cineva din alt departament stie de prostioara lor, si dupa ce am pus intrebarile relevante dpdv. al utilizatorilor normali, si al developerilor care ar gasi brese de securitate, si alte asemenea revin la intrebarea initiala.

Deci: ,, cat de imbecil este dobitocul care a scris porcaria aia de cod", si de ce intreb. Pentru ca niciodata nu lasi un alert in cod, NICIODATA, nu contreaza cat de low level e codul, daca ai nevoie sa anunti omul cu privire la ceva, ii arati intr-un box in interiorul paginii, daca poti sa faci alert poti sa faci si asta. Dar ,din nou, NICIODATA, nici in ruptul capului, nu arati mesaje de genul ala utilizatorului, nu conteaza ce scrii acolo, ca iti pare rau ca esti prost si nu stii de ce s-a stricat jucaria, ca ai un sef dobitoc si te-a grabit si nu trebuia sa iasa din alfa sau din beta(asta e mai rau, dar sarim peste), ca utilizatorul e BOU, si nu ar trebui sa dea click acolo, dar nu ii scrii errori care sunt inteligibile doar pentru programatori, si nici macar pentru toti programatorii, ci pentru aia care au lucrat cu codul respectiv.

Alte probleme te intrebi, ca parca nu e chiar asa de grav ce a facut ala acolo.... Ei sa moara capra progamatorului care a lasat alertul ala acolo, cum sa nu mai fie si alte prostii. Deci daca ai alert, inca ai javascript activ(adica nu o ai vreo erroare fatala si ti-a omorat script-ul in pasul precedent) deci, fa dracu un ajax care sa iti raporteze faptul ca ai o problema. NU lasa la voia intamplarii sa aflii dupa ce nu mai foloseste nimeni site-ul ca aveai un bug. Felicitari, treaba buna, ai luat in calcul posibilitatea producerii erroarii, dar decat sa pui un alert, mai bine lasai erroare sa curga, poate crapa altundeva, si poate nu vedea nimeni. Problema este ca nici tu nu o vezi, ca programator, pentru ca este greu sa faci un script care sa iti trimita mail, sau sa noteze in baza de date, sau intr-un logfile, lenea este uriasa, si greseala la fel.

Acum dupa ce am stabilit ca un programator cu catusi de putina experienta ar fi facut orice altceva inafara de un alert, sa ne intrebam: ,, Cat de prosteasca a fost alegerea din HR sa il angajeze pe noob-ul asta" sau chiar mai corect, ca poate nu e vina lui ca o fi chiar incepator, dar este sigur prostului care in supervizeaza: ,, Ce prostanac a fost seful de proiect si nu s-a gandit decat la contul sau bancar". Sincer, greseli din astea sunt admisibile, pentru un incepator, si chiar si pentru unu cu putin mai multa experienta, dar nu pentru un supervizer, nu pentru ala care este responsabil cu toata aplicatia. Daca tu nu stii sa verifici, sa faci testing, si sa ii inveti in cel mai rau caz pe cei de sub tine cum este corect, atunci poti sa iti dai foc la valiza.

Oricum, mie imi place compania asta de telefonie mobila, pacat ca undeva prin ea este cel putin un individ care nu isi merita salariul.

Anyway have a nice day, si daca esti programatorul care a scris porcaria aia de cod, sa stii ca cele mai bune tool-uri pentru dezvoltarea aplicatiilor web se sunt ca pluginuri la FF(stiu ca nu stii, pentru ca daca lucrai cu FF vedeai alertul ala stupid).

Informaticienii astia

2010-07-27T23:59:00.000-07:00

Quick and short: "Care este diferenta dintre un inginer si un tehnician?"(dpdv informatic). Raspunsul este mai mult decat banal, ingierul stie ce si cum trebuie facut pe cand tehnicianul stie sa faca ce si cum-ul inginerului.

Stateam cu un amic de vorba, el terminand la politehnica si eu la info, si imi spunea cu mandrie ca el este un inginer software, si eu incepeam sa ma intreb cum poate el sa fie asa ceva cand asta este inclusa pe diploma mea, si toate drepturile legale mi se acorda mie nu lui. Adica de unde si pana unde, eu care mi-am stresat capul o tona de timp numai pe info, sunt la acelasi nivel cu acest individ care si-a batut capul in facultate cu tot felul de alte lucruri. Dupa doar cativa ani de munca, se vede diferenta, el stie sa faca orice, sa scrie codul care sa rezolve orice problema, numai ca eu stiu sa analizez problema, sa gasesc algoritmul care o rezolva si sa imi dau seama daca e aproape de optim sau nu. Cei ca mine, stiu tehnologia, si stiu sa o aplice pe aia corespunzatoare.

Este adevarat ca trebuiesc toate pentru a face ceva functional, si ca este important sa scrii codul, sa stii care sunt limitarile low-level si avantajele low level, dar fara o analiza completa a problemei este posibil sa rezolvi cu totul altceva.

Smecheria este ca mai multi sunt cei care sunt capabili sa scrie cod pe cand sunt mult mai putini aia care sa poata analiza problema, intelege tehnologia si genera o solutie software, deci noi suntem platiti mai bine :P

Concluzia, daca te simti tehnician(aka code-monkey), incearca sa ajungi inginer, si daca esti inginer(aka in case of code go to guy) incearca sa devii arhitect ca sa nu te mai deranjeze nimeni cu prostioare legate de cod, si sa poti sa scrii probleme la care inginerul sa gaseasca solutii pe care tehicianul sa le implementeze. And if that does not please you, just become a manager because they will never know they don't really need you :P

Fii bland

2010-07-25T03:31:00.000-07:00

Cred ca incep sa nu mai reusesc sa numar momentele in care vroiam sa renunt, momentele in care vroiam sa raman singur pentru ca nu mai consideram ca merita, si chiar in momentul in care imi pregatem finalul glorios(nu ma refer la sinucidere ci la schimbarea vietii actuale pe una noua) intodeauna apareau partile dulci ale vietii cand parca dupa tot gustul acru-amarui pe care il avusese viata pana atunci, intr-un final aparea si gustul foarte dulce.

Nu vorbesc numai despre victorii importante, sau numai despre reusite, ci si lucruri mai mici, dar uneori mai semnificative. Chestiile astea mici dau gustul vietii, si astea sunt lucrurile pe care trebuie sa le urmaresti pana in panzele albe. Un job bun, niste bani, sau un proiect sunt chestii trecatoare, la fel cum sunt casele, masinile si restul prostiilor, pe care poti sa le obtii mai repede sau mai tarziu.

Cand ai 100 de probleme pe cap, care iti pot schimba cursul vietii, si care pot sa te duca la reusita sau la necesitatea de a mai incerca odata ( nu cred in esec), este mai mult decat placut sa vezi ca ai un prieten care sa iti spuna o vorba care sa te faca sa surazi, una atat de simpla ca de exemplu: ,, fii bland", sau sa iti auzi persoana iubita spunand dupa o cearta monstruoasa, cele doua cuvinte magice.

Fii bland, asta era secretul uitat de mult. Fii bland, fa totul cu blandete si cu grija, ca sa nu faci pagube mai mari decat trebuie, nu conteaza cat de mult te-a afectat prostia, stupizenia sau greseala altuia. Chiar daca pierzi miliarde din cauza unui prost, fii bland, nu il distuge. Incep sa cred in forta creatoare( si NU, nu ma refer la Dumnezeu, sau alte prostii bisericesti sau religioase), in vointa ascunsa a universului de a crea, si de a sustine creatorii, si pe cei care nu distrug.

Evident ca este imposibil sa menajezi tot, dar atata timp cat ai grija sa minimizezi pagubele facute atat tie si celor din jur, cat si a celui care a provocat problemele care nu pot trece neobservate. Intodeauna o sa pastrezi mai bine in tine aceasta forta, aceasta dorinta si acesta capacitate. Fenomen care in final te ajuta tot pe tine sa fii capabil sa faci bici din balega, si ,,an emerald city out of grains of sand"(cautati piesa ca merita).

Tind sa cred ca asta am pierdut acum cativa ani, cand din cauza unei femei(prostesc, stiu), nu am mai reusit sa fiu bland, si chiar dimpotriva, ma simteam un soldat intr-un camp de lupta, unde mila si toleranta erau cele mai mari slabiciuni pe care puteai sa le ai. Cu ajutorul ei, am devenit rece, si fara inima, doar mimand pentru a imi permite tot mie sa mai interactionez cu cei din jur. Egoist sau nu, dupa prostia aia nu mi-am revenit niciodata, pentru ca la un moment dat nici nu imi mai dadeam seama de chestia asta, si mi se parea normal sa fiu cum sunt.

Acum, ,,fie vorba intre noi", chestia asta o au multi pe suflet, si in cap, desi din motive complet diferite, rezultatul este acelasi, omul neinteresat si nepasator fata de ceilalti, care se lupta prin noroi ca sa ajunga mai departe. Din pacate, desi stupida, putini o realizeaza chestia asta, si multi stau cu capul in noroi inainitand pe burta pentru a reusi sa faca sa le fie mai bine, pe cand tot ce ar trebui sa faca este sa scoata capul din mocirla, sa priveasca la cerul senin, si sa isi dea seama ca mocirla din jur este doar cea facuta chiar de ei.

Pentru mine adevarul este ca, desi nu am crezut nicodata in ,,lupta prin mocirla" (pana cand m-am bagat singur cu capul in ea), am fost crescut si antrenat pentru asta. Toata viata, cand eram mic, mama mea ma pregatea pentru asa zisul ,,razboiul vietii", pentru transeele pe care o sa trebuiasca sa le cuceresc desi toate sansele erau spre devavoarea mea. Am fost ,,antrenat" sa distrug orice obstacol, indiferent de natura lui, si sa ma asigur ca dupa ce il elimin, nu va mai reveni niciodata. Chestie care, cand esti focalizat pe ea este foarte usor de obtinut, in special cand ai facut antrenamente cu trupele speciala(adica cu persoane cum e mama mea), si ai invatat de la cei mai buni cum sa te bagi in mocirla si cum sa darami orice adversar.

Well, mult am luptat cu ideea asta, si desi eram in opozitie, ideea mea centrala era sa nu renunt sa lupt si sa nu ma predau(chestie pe care involuntar am facut-o) acestor concepte. Acum cand am posibilitatea unei vieti complet noi, si a unui nou inceput, si cand am fost pus in situatia sa profit de ea, am avut norocul ca desi eram cu capul complet in mocirla, si peregatit sa imi elimin obstacolele, sa imi sclipeasca in ochi o raza de lumina. Asa mi-am dat seama ca ar fi cazul sa redevin bipedul care m-am nascut, sa imi scot capul din mocirla, si sa pasesc frumos si agale catre implinirea visurilor cu adevarat importante.

Concluzia este ca, toti suntem experti, si cand vedem o mocirla interesanta, ne bagam capul in ea ca sa vedem cum e acolo, important este sa nu uiti sa il scoti si sa mergi inainte.

Esti pitipoanca deci.... m-ai scarbit

2010-07-23T07:30:00.000-07:00

Dap,daca am promis, am promis, si mo prins flama, asa ca mai scriu unu scurt, numai asa de fantezie.

Sunt toata sexy si fierbinte numai ca sa iti arat cat sunt de gagica. Asa ca o sa ma imbrac in ceva sumar, care sa imi expuna toate formele indiferent daca au sau nu un aspect placut, si dupa toate astea daca se poate sa fie cat mai transparent vara si cat mai mulat iarna este perfect.

Deci sa explic, am vazut o fata acum 2 zile in metrou, are era imbracata intr-o rochita alba semi-transparenta, nu purta sutien, pentru ca voia sa stie toata lumea ca sanii ei nu sunt lasati, si mai purta si o pereche de chilotei, care inafara de faptul ca erau 3 ate legate la spate, in fata aveau o broderie destul de umflata(probabil ca sa ascunda padurea neepilata). Initial mi-a atras atentia, ca oricarui barbat care vede pe strada o femeie aproape goala, dupa aia mi-am dat seama ca nu ma atrage de loc, nu numai din cauza mimicii de pitipoanca proasta si a fetei de bidon calcat de tranvai, ci si datorita faptului ca expunerea exacerbata a corpului ei ma facea sa pot sa imi imaginez orice din momentul acela, deci nu mai aveam nevoie de ea:P

Asta este de fapt ce mai mare greseala pe care o fac pitipoancele proaste, care se imbraca in asa fel incat sa atraga cocalarii prosti, si vor sa agate barbati seriosi. Adica orice femeie stie ca unui barbat nu trebuie sa ii arati glandele malelare, si nici organele reproducatoare daca vrei sa fie atras de tine in orice alta maniera decat pur animalica si sexuala. O femeie stie ca un barbat(nu cocalar, desi chiar si ala) este atras de frumos, dar totodata de mister. Spun mister, in sensul in care barbatul vede ca exista posibilitatea ca ceva foarte frumos sa fie dedesupt, dar nu stie cu certitudine ce este acolo, decat dupa ce o seduce. Si DA, STIU seductia este pentru fraieri, si intodeauna va fi pentru fraieri, din punctul fraierilor de vedere.

Chiar si daca tot ce cauti este o aventura de o noapte sau doua, intodeauna va fi mai atractiva fata care stie sa isi promoveze corpul dar in cel mai putin vulgar mod posibi. O femeie care isi expune totul, este o ,,prada" mai usoara, si deci va fi aleasa mai usor, pentru ca automat o consideri usuratica.

Dap, s-au dus vremurile bune, cand femeile stiau sa se imbrace in asa fel incat sa lasa barbatii cu gura cascata, dar fara sa isi arate organele sexuale. Si mie imi este dor de femeile alea, pentru ca sunt din ce in ce mai rare, si pentru ca stii clar ca nu au avut nevoie sa devina pitipoance, pentru ca nu au fost nevoite sa interactioneze cu cocalarii.

Acum nu stiu care au fost primii, cocalarii sau pitipoancele, dar pana la urma urmii, cred ca au existat de multa vreme, si s-au rafinat reciproc, culminand in acest moment in care din pacate exist si eu.

Sarind peste asta, am vazut si o domnisoara care mi-a atras atentia, si de pe care nu am reusit sa imi desprin ochii decat dupa vreo 1 minut. Era imbracata foarte ,,urat" cu o pereche de pantaloni la dunga, nu foarte mulati, dar suficient de, cu o camasa mai larga, care nu iti spunea decat ca domnisoara respectiva era suficient de dotata, dar nu aveai acces la informatii clara cum ar fi dimensiunea, cupa, marimea sfarcului sau cat de lasati sunt sau nu sunt sanii, adica informatii pe care le poti obtine usor de la orice pitipoanca. Fata asta era mai mult decat decenta, dar era si culmea de atragatoare. Aaaa, si nu cred ca mi-asi fi desprins ochii de pe ea daca nu pleca metroul din statie.

Dap, pitipoancelor, brbatilor le plac formle acoperite, feminitatea si nu vulgaritatea, decenta si misterul acoperit de o panza fina si eleganta. Si nu, NU stiti ce inseamna cu adevarat mai bine de jumatate din termenii de mai sus.

Have fun this weekent, i know i will :P

Scriem, scriem

2010-07-23T06:49:00.000-07:00

Colega de servici, aia mai simpatica asa :P , ma tot streseaza, ,,scrie pe blog, scrie pe blog". Ce sa scriu? Ca deja incep sa pun prea multe chestii personale si neinteresante pe aici. Adica pentru un blog care nu trebuia sa aiba legatura cu viata mea, azi o ajuns sa fie un fel de jurnal al fenomenelor vietii mele.

Da, sunt somnoros, obosit, plictisit si multe altele, dar hei, I really don't care about that. Momentan sunt doar cam plictisit, si mi-am adus aminte de niste chestii observate ieri care mi se par pe atat de comice pe cat de dezgustatoare.

Primul a fost in timp ce incercam sa ma ocup de treburile de la serviciu, si observam ca monstruletii facuti de mine crapa cand dau de anumite url-uri(comic, url si uri, unu langa altul si nu au nici o treaba unul cu celalalt). Si m-am uitat sa vad ce mama lui de monstrulet are cu url-urile alea, si dupa ce le-am incarcat in browser, am descoperit, si am inteles monstruletul meu de ce crapa. Erau pagini cu femei dezbracate, care isi faceau reclama online. Ce chestie, nu mai stam pe centura, si nici pe la gari, autobaze, sau alte locuri unde e posibil sa ne agate politia, stam acasa, punem poze cu noi goale, sau si cu clientii(scarbos rau) alaturate de cateva texte gen,,te astept sa vii inauntrul meu" si gata, avem clientela asigurata. Mai mult vezi si preturi si numere de telefoane, deci e un fel de shoping de prostituate online, tot ce mai trebuie sa faci este sa poti plati online si sa ti se livreze acasa(care oricum cred ca se intampla) si gata. Partea cea mai comica in schim a fost ca am gasit si barbati langa femeile goale, care ofereau aceleasi servicii pentru aceiasi oameni, ba chiar si cupluri(el si ea) , care cautau un barbat bine. Cat de dus trebuie sa fii sa ai nevoie de asemenea servicii, nu inteleg, ce faci, ,,lucrezi" la ea si il privesti pe el sau ,,lucrezi" la el si o privesti pe ea?

Oricum ideea este misto pentru curve, ca acum pot sa agate sigur online, si nu mai trebuie sa stea in soarele verii sau in frigul iernii sperand ca cineva sa le gaseasca. Stau acasa, cu ceva in aerul conditionat, si asteapta sa le caute clientii pe telefon, mess, sau email.

Dar, vorba lui Irinel: ,, de ce sa dai bani, cand sunt atatea care umbla pe strada in cautare de ceva mare si tare". Il credeam de pe atunci, si pentru ca il credeam nu am simtit nevoia sa apelez la o profesionista, pentru ca intradevar, trebuie doar sa ai papagal si totul se rezolva. Si daca nu ai un papagal bun, poti sa rogi un prieten sa il foloseasca pe a lui ca dupa aia tu sa te bucuri de tipa care o cazut in plasa. Bine acum ca ele cad pentru ca nu vor nici sa alerge prea repede, si nici prea mult sa nu cumva sa pierzi interesul si sa alergi pe alta.

Ce am vazut ieri insa in ,,Motoare" in Bucuresti insa depasete orice asteptare a mea. Blowjob MOCA. Deci cat de tare, intrii in baie la baieti si o tipa te intreaba daca nu vrei un blowjob, ca e la pachet cu bodega, daca tot consumi bere aici, iti dam si un blowjob cand te duci la baie. Ehhh, acum nu sariti in masini sau metrouri ca sa ajungeti sa primiti asa ceva cadou la berea la pahar de plastic pe care o cumparati ca promotia a fost doar ieri seara, intre orele 5 minute inainte sa intru in baie si 10 minute dupa ce am iesit.

Asa deci, acum ca esti dezamagit si stai cu ochii la cheile de la masina, intrebandu-te de ce nu este si azi oferta asta, sa completez experienta de ieri seara. Am mers la bere, sa ma betivanesc putin ca si asa nu am vreo viata sociala, si in special nu in Bucuresti. Dupa 2 beri, am simtit nevoiea sa ma eliberez de stresul demonic exercitat de nervii din proximitatea partii inferioare a abdomenului(stiu ca nu intereseaza pe nimeni detaliile astea, dar nu ma pot abtine), si m-am dus la baie. Acolo, o tipa care arata destul de ok, mergea in spatele unui individ(da la barbati ca doar nu crezi ca am intrat la femei din greseala), si dupa ce acesta a trecut de mine zambind, am observat ca tipa se opreste la chiuveta. Dupa ce a eliminat progenitura tipului in chiuveta, s-a uitat la mine zambind, a dat sa ma prinda de al treilea picior, si ma intrebat daca nu vreau si eu. Credeam ca isi bate ceva de mine, sau ca incearca sa eschiveze situatia nasoala incare am prins-o. Dar nu, NU vroia decat sa imi ofere un blowjob moca, pentru ca ei ii place, ba chiar mai avea putin si venea cu mine la pisuar ca sa se asigure ca nu ma razgandesc.

Nu stiu cum ar fi facut altii, dar mie mi s-a intors stomacul pe dos, si nici daca venea miss univers sa ma duca in hotel nu cred ca mai aveam chef de ceva dupa asta. Adica, blehhhhh, cat de scarbos este sa te introduci undeva unde cineva tocmai a terminat, si sa incerci sa te simti bine.

Dap, desi blowjob-ul era moca, si cred ca era si cu bonusuri care constau in diferite boli venerice, eu nu am profitat de ocazie, dar, hei, sa nu mai aud de intrebari stupide gen,, de ce barbatii desconsidera femeile", pentru ca raspunsul este evident.

Oricum, daca dupa ultima afirmatie, vrei sa stii cum ar trebui sa fie femeile din punctul meu de vedere, stay tunned, ca o sa vina :D

Mindless

2010-07-21T12:54:00.000-07:00

Am fost intrebat azi:,,tu de ce nu mai scrii, pe blog?". Well... raspunsul este ca nu am un raspuns. De obicei vad ceva, observ ceva, si scriu despre acel ceva. Un fapt, o chestie pe care o consider o prostie prea mare, dar in ultima vreme nimic. De fapt am mai incercat de vreo 2-3 ori sa scriu ceva interesant, dar ce sa spun in momenutul in care nici mintea mea nu mai functioneaza asa de bine.

Am o chestie stupida rau, care ma limiteaza destul de mult, si anume faptul ca ma adaptez greu. Acum vreo 2 saptamani am venit in Bucuresti, pentru ca asa vroia sefu, sa poata sa tipe la mine pe viu nu pe mess. Si de atunci sunt cam in aer, ma chinui sa trec prin zilele saptamanii, cum se chinuie un melc intr-o cursa de gheparzi. Nu am un subiect, am o aglomeratie de chestii in cap, am o tona de tampenii care ma influenteaza mai mult sau mai putin, dar per general, sunt doar obosit de toata prostia din jur, si nu ma pot focaliza pe un singur subiect.

Ce subiect sa aleg, de la post-ul pe care l-am citit azi despre job-uri(care este job-ul perfect, dohhhh, ala care iti place), pana la imbecilitatile pe care le-am auzit in Bucuresti inca din a doua zi in care am ajuns aici... sunt prea multe. Azi spre exemplu, am vazut un set de vreo 50-100 de oameni care se uitau la spectacolul facut de vreo 3-4 insi, care pe langa ca faceau un tambalau de toata frumusetea au mai si blocat traficul pe o strada intreaga cu masinile. Si nu, nu era vorba de un accident, ci doar niste prosti care au ales strada pe post de scena pentru drama propriei vieti nesemnificative(cel putin pentru mine).

Asta este unul din motivele pentru care nu suport acest oras stupid, este prea obositor, prea multe informatii care vin concomitent, si care nu iti permit sa te relaxezi decat in momentul in care devii un mic zombie sau mori.

Oricum, pe plan psihic sunt obosit, pentru ca nu pot sa dorm cum trebuie noaptea, din punct de vedere al serviciului pot doar sa spun ca am noroc ca am facut o treaba suficient de buna incat sefu nu ma pune sa o iau de la capat. Pe plan emotional sunt varza, pentru ca desi vorbesc cu prietena mea(la care tin foarte mult) la telefon, cand o colega(draga mie :P ) de la servici mi-a adus aminte de o tipa(nu este o orecare pentru mine, dar nu dau detalii aici) cu care am fost la un moment dat, am simtit un pumnal in spate. Nu atat pentru ca toata amintirea este extrem de dureroasa din punct de vedere sentimental, dar si faptul ca acum inteleg cat de bine se simtea la un moment dat in viata ei, si care(nu vreau sa ma laud dar) avea cel putin un om care sa o sustina desi era la mii de kilometrii distanta. Si acum imi dau seama ca am pierdut un om, si mai presus un prieten adevarat, din cauza unor prostii sentimentale, si incapatanare(macar a fost din partea amandoura).

Well, nici nu vreau sa spun ca am vazut-o azi pe fata la care am tinut ca la ochii din cap, si pe care eram pregatit sa o iau de nevasta. Dar azi era cu cei doi copii si cu sotul, care tipa la ea fara nici un motiv, sau mai bine spus, o stiu prea bine ca sa fi fost real motivul pe care il sustina tipu. Binenteles ca imi venea sa ma duc sa il prind de gat si sa ii spun ca nu asa ar trebui sa se poarte femeia aia, si ca ar trebui sa pupe si pamantul ca o are. De fapt imi venea sa ma duc sa il fac sa pupe pamantul. Dar hei, erau si copii de fata, si nu asi fi vrut sa isi vada parintii intr-o astfel de ipostaza , dar in special nu voiam sa ma vada ea, ca i-asi fi facut viata si mai amara. Nu de alta dar mo cautat de cateva ori dupa ce sa maritat, pentru ca avea nevoie de un prieten. Dupa ce nu a vorbit cu mine cativa ani, s-a trezit sa isi dea seama ca nu plecasem niciodata de fapt,dar asta dupa ce se maritase. Bine, nu plecasem primii 2 ani dupa despartire, dupa aia a trebuit sa merg inainte.

Partea cu adevarat naspa este ca tin mult la prietena mea actuala, si fiind la distanta de ea ma simt putin cam singur si vulnerabil din punct de vedere emotional, si ironic este ca ea ea are in mod normal aceste probleme. Si partea si mai nasoala este ca, nici daca ar fi aici nu cred ca m-ar ajuta, pentru ca sunt prea varza.

Ce sa mai spun, ca ma cert cu sefu, si de fapt, abia dupa nu stiu cat timp, am descoperit cu stupoare care este problema lui cu mine(si nu este performanta), si intr-un final pot sa incep sa o corectez. Sau faptul ca desi imi impun singur sa ajung la 8:20 la servici cel tarziu(cu o ora inainte sa apara oricine altcineva), pentru ca stiu ca dimineata am randamentul cel mai bun, dar nu sunt in stare sa stau 1 minut dupa 6, cand se termina progamul, desi mai am de treaba.

Stiu de ce nu vreau sa scriu, pentru ca nu vreau sa ma plang. Stiu ca se poate mai rau, dar, macar sa o scot din sistem. Ma simt de ca si cum am trecut prin 10 saptamani in doar 10 zile. De la operatia bunicii mele si pana acum, s-au intamplat atatea, incat simt ca o sa imi explodeze capul. Culmea este ca nu se termina aici, sigur prietena mea o sa citeasca ce e aici, si o sa am discutiile interminabile standard cu ea, dupa aia o sa trebuiasca sa merg in Iasi, sa imi dau colegii de aprtament afara, ca sa fac loc pentru colegii noi. Dupa aia o sa termin cu proiectul actual de la servici, si dupa aia, prietena mea o sa ajunga acasa la parinti, deci alte discutii interminabile standard(da, inca o iubesc, cu sau fara discutii), si dupa aia o sa mai vina inca 100 de probleme.

Si singurul lucru pe care il vreau este sa am o vacanta, linisit, cu cei apropiati langa mine, si cu multa multa liniste(care nu exista daca ii am pe cei apropiati langa mine), de care o sa ma plictisesc in 24 de ore, si dupa ce ma obisnuiesc cu linistea, o sa se termine vacanta, si o sa o iau de la capat.

Daca nu ar fi asa de complicat, ne-am plictisi, si daca ar fi mai complicata nu ne-ar mai pasa.

Cumpar timp

2010-07-14T12:15:00.000-07:00

De ceva vreme lumea din jurul meu ma preseaza sa iau o decizie, sa ma hotarasc, sa merg pe urmele lor, pe urmele celor de success. Culmea ironieni, chiar sunt oameni de success, oameni care au tot ce vor, sunt fericiti si nu au motive sa le para rau de ceea ce au facut pentru ca nu au dat in capul nimanui si nu au furat ca sa ajunga acolo unde sunt.

Eu am ca axiome ale vietii chestii precum ,, esti ceea ce vrei sa fii" sau precum: ,, trebuie doar sa iti alegi destinatia, si cu perseverenta si multa munca ai sa gasesti si drumul". Si culmea este ca acestea doua le gasesc intr-o forma sau alta la multi din oamenii de success pe care ii stiu, faptul simplu ca au avut un vis si l-au urmarit pana dincolo de rational, faptul ca au muncit zi si noapte ca sa ajunga acolo unde sunt. Multi dinte ei nu au stiut exact toate detaliile dar pe drum le-au aflat, pe drum au invatat mai bine ceea ce vor sa fie, si cum trebuie sa se modifice ca sa ajunga asa.

Desi, din punctul meu de vedere stiu ca asta este o solutie clara si evidenta, si mai stiu ca limitarile mele nu ma fac sa fiu mai prejos, sau sa imi limitez visurile la ceva mai mic, eu nu vreau asta. Eu nu caut sa fiu de success, eu nu caut sa fiu pe placul nimanui decat al meu, eu nu urmaresc viitorul, si nici prezentul in care ma aflu pentru a gasi drumul.

Aici nu vreau solutia simpla, aici nu vreau sa fiu ca ceilalti, nu vreau sa le dau dreptate, nu vreau sa fiu ca ei, vreau sa fiu ca mine. Stiu ca daca in secunda asta ma hotarasc ca vreau sa fiu milionar in euro la varsta de 30 de ani, sunt sanse mari sa pot sa o fac, stiu ca pot sa depun efortul necesar, si mai stiu ca am si capacitatea de a face asta. De ce nu o fac?(so crezi tu ca sunt comod). Raspunsul nu sta in increderea mea in sine, in supra sau subestimarea capacitatilor proprii, in supra sau subestimarea situatiei in care ma aflu, mai pe scurt, raspunsul nu sta in calculele de fezabilitate, raspunsul este ca nu stiu daca cu adevarat vreau asta, daca cu adevarat vreau sa ajung precum seful meu actual, sau precum unii prieteni de ai mei care deja castiga o caruta de bani.

Raspunsul sta in faptul ca, desi toata lumea imi spune cat castigi de pe urma faptului ca urmezi acesta poteca, nimeni nu stie ceea ce pierde, nimeni nu stie ceea ce conteaza cu adevarat(cel putin pentru mine). Undeva la radacina calculelor este faptul ca eu nu gandesc, absolut de loc, nu am un rationament pentru nimic din ceea ce fac, ba chiar din potriva, daca este necesar sa explic de ce am facut ceva(chiar si dupa ce toate au iesit bine datorita preciziei actiunilor mele) nu pot sa spun de ce am facut ce am facut, care a fost rationamentul, sistemul de relatii pe care l-am folosit si nici logica dupa care m-am luat.

De aici vine si raspunsul problemei mele, stiu ca pot sa fac lucrurile astea pe care altii le considera foarte dificile sau chiar visuri intangibile, dar ar trebui sa renunt la partea asta a mea, de a stii pur si simplu, de a actiona inainte de vreme pentru a evita chestiile dezastruoase, fara sa stiu exact care ar fi alea. Cum poti sa renunti la asa ceva intainte sa il intelegi, inainte sa fii capabil sa il controlezi, inainte sa intelegi paradoxul in care te aflii.

Cum asi putea sa explic sistemul meu de gandire, cand acesta se bazeaza pe paradox-uri, pe chestii similare cu limitele matematice, intodeauna apropiindu-se de ceva, dar niciodata fiind acel ceva. Cum pot sa explic faptul ca acum spun ceva pentru ca, desi aparent improbabil, exista ceva la 4-5 legaturi mai incolo care il explica.

Gandurile, astea sunt tot ce ma pasioneaza pe mine, sa inteleg gandurile, sa inteleg stiinta gandului, sa inteleg metoda prin care se poate ajunge de la felul unui om de a gandi, la felul altui om de a gandi. Practic este o functie care poate transforma perfect, teoretic este imposibil de determinat si sufleteste stiu ca sunt aproape de a intelege, si de a putea sa simulez gandirea altcuiva in capul meu(si nu la nivel superifical), avand ca intrare doar un model minimal, necesar si suficient.

Oricum partea funny este ca, in loc sa invat sa gandesc, precum restul oamenilor, si sa vreau sa imi inbunatatesc sistemul meu logic-deductiv, eu invat cum sa schimb de la unul la altul. Si practic avand capacitatea de a simula o alta persoana in capul meu, cum sa spun precis cine sunt sau ce vreau sa fiu. Problema este ca vreau sa fiu, cine vreau sa fiu, dar vreau sa fiu acum cineva si peste 3 secunde altcineva, si asta fara sa am vreo problema psihologica :P

Ehhhh....pana la urma urmii, inafara ca imi folosesc creerul pe post de laborator de cercetare, sunt ca orice om normal de pe lumea asta. Partea devastatoare este ca platesc foarte scump pentru faptul ca nu vreau sa ma hotarasc la a fi cineva, oricine ar fi acesta, si incerc sa fiu oricine am nevoie in momentul acesta.

Si NU, nu sunt nehotarat, sau in doua luntrii, sau un copil speriat de o alegere atat de importanta precum: ,,tu cine vrei sa fii cand cresti mare"(stiu ca este cu "ce" si nu cu "cine" dar era intentionat in caz ca nu te-ai prins). Sunt foarte hotarat, sa nu renunt la aceasta abilitate decat in ultima secunda, si atunci doar daca rezultatul pe care mi-l doresc este inca indeterminabil, sau riscul este prea mare.

P.S. Don't blow your brain out, you don't need to understand, just think it was all a bad dream, and that you don't know me :P

Scoala

2010-07-02T14:44:00.000-07:00

Majoritatea dintre noi ajung sa faca o scoala, sa treaca prin generala, liceu si dupa aia cu putin noroc sa ajung la facultate. Din nefericire prea multi o considera o povara si un sistem intortocheat facut sa te limiteze, facut dupa reguli vechi care nu au nici o noima si care nu mai sunt corespunzatoare. Din pacate considera ca sistemul este facut impotriva lor si ca ar trebui sa fie in asa fel construit incat sa ii avantajeze pe ei, si uneori numai pe ei.

Acest tip de oameni considera ca tot sistemul este corup, si ca daca vrei sa obtii ceva trebuie sa bati cu pumnul in masa celora care nu au putere si sa ii pupe undeva pe cei care o au. Si cei care nu raspund la pupat, sunt niste marsavi nesimtiti si inchisi in lumea lor tampita fara noima sau fericire. Din nefericire acest tip de oameni continua sa se inmulteasca pe zi ce trece, si prea putini raman aia care considera ca educatia este un privilegiu si o metoda de a avansa ca om.

Am vazut, cel putin la o facultate din Iasi, punctul in care inclusiv profesorii considera lucrurile in felul asta( nu e vorba de info ), si ajung chiar sa corupa sistemul, doar pentru a obtine profit de pe urma studentilor si a parintilor acestora.

Cu toate astea insa mai exista si fenomene pozitive, mai exista si facultati unde lucrurile se petrec aproape normal. Cand ma refer la fenomene, ma refer la institutiile si oamenii care lucreaza acolo, care desi sunt presati sa schimbe in favoarea lenesilor si a hotilor(o sa explic eu mai tarziu) nu o fac si chiar opun rezistenta.

Un astfel de ,,fenomen" este faculatea de informatica din iasi, care in ultimii 5 ani a fost lovita parca de o boala devastatoare numita Bolognia, care permite tuturor imbecililor sa intre si dupa aia sa pretinda ca au si stofa necesara ca sa termine. Acum la facultatea aceasta se intra in numar mare, 500 de indivizi pe an, dar de atunci si pana acum nu termina mai mult de 90 de indivizi in ciclul normal de 3 ani(adica din prima incercare). Ceea ce urmeaza sa povestesc poate suna putin bizar dar este pe cat se poate de adevarat.

In facultatea de informatica exista in general 5 feluri de oameni: cei care fac, dar numai pentru ei, cei care fac, dar dau si la altii, cei care se tarasc pe propriile forte, cei care fura de nu se mai poate si ar fura si luna de pe cer, si pipitele, care nu fura, si ademenesc cu feminitatea fraierii din prima clasa(nu toate fetele din info sunt asa, dar am cunoscut suficiente ca sa stiu ca formeaza propria lor clasa). Oricum, oricine citeste chestia asta, spune ca este normal, ca oriunde ai fi gasesti aceste categorii, numai ca nu este normal cand a patra categorie depaseste 60%.

Se fura, se fura cacila de pe propriul cap, dar se fura. ,,Copiem teme, platim pentru teme, furam teme de la colegi, facem troc cu teme si in ultima instanta ne prostituam pentru teme",asta este principiul pe care lucreaza oamenii astia, si cand se duc sa prezinte o tema si profesorul spune ca a fost copiata, sau nu o accepta, el este cel nesimtit. Cand la examene nu trec nici 20% studenti, iese cu tambalau pentru ca au fost prea grele subiectele, si cand se duce lumea in restanta copiaza de pe unde poate.

Acum, este adevarat ca facultatea aceasta nu este pentru oricine, nu poti sa crezi ca daca ai terminat profil bilingv, filologie sau sportiv ai sanse sa perseverezi intr-un sistem construit ca sa ii educe si sa evalueze pe cei care au fundamente matematice si informatice puternice, dar oamenii astia se pare ca nu au nici o problema cu credinta, ei sunt cu vaca(Domnului). Oricum, nici cei care terminat un profil mate-info sau mate-fzica sau ceva similar nu sunt chiar pregatiti pentru experienta din aceasta facultate. Nu este suficent sa crezi ca daca ai trecut la info cu 9 si cu 10, ai sa te descurci de minune si in aceasta facultate, pentru ca aici se cere performanta, se cere sa poti sa inveti lucruri abstrace ca si cum ai invata poezii de clasa a 3-a si a 4-a. Si desi profesorii isi dau interesul sa prezinte lucruri interesante si de actualitate(eu personal studiam css3 la 1 saptamana dupa ce fusese lansat oficial) intr-un mod cat mai complet, daca nu studiezi acasa si nu esti pasionat ai sa ai dificultati majore.

Problema este faptul ca din ce in ce mai multi copii cu pretentii vin in aceasta facultate, unde toate parerile despre capacitatile proprii incep sa para irelevante si stupide. Binenteles ca majoritatea dau vina pe profesori si pe sistem, ba chiar sunt pregatiti sa bata cu pumnul in masa sugerand ca oamenii de aici nu sunt calificati ca profesori, si ca cer prea multe. Ei bine eu nu sunt de acoord.

Am intrat in prima generatie de 3 ani, si pentru ca nu a existat un examen de admitere, am intrat al 13-lea, dar de la coada. Eram un mic ratat in facultate, eram printre ulitimii pe listele de admitere si ma consideram inadecvat pentru mintile stralucite din aceasta facultate. Dupa primul semestru sarisem ins de pe pozitia 442 la pozitia 80 si ceva, trecusem la fara taxa si finalizarea facultatii nu mai era un vis nebun ci era o posibilitate viabila. Dupa cei 3 ani, am terminat cu o nota la licenta peste 9, cu o medie onesta si cu capul sus ca sunt pregatit sa practic meseria de informatician. Dar alaturi de mine au terminat si oameni care nu stiau unde incepe un bit de semn si unde se termina o mantisa. Alaturi de mine erau oameni care cu 2 luni inainte de licenta imi oferisera mie bani sa le fac licenta, si existau si oameni care venisera cu mashup a unor licente facute cu cativa ani in urma. Ce pot sa spun, am fost scarbit.

Dupa ce am terminat eu, am descoperit cu stupoare ca obiectele pe care eu le consideram medii din punct de vedere al dificultatii isi scazusera baremul de trecere, unele din temele pe care eu le faceam pentru laboratoare ajunsesera proiecte de final de semestru, si cel mai scarbos lucru a fost faptul ca am vazut oameni care inca le considerau dificile, desi era mai mult decat trivial sa reusesti sa promovezi materia respectiva in noile conditii.

Oare este vina profesorilor? Poate, stiu cel putin 1 profesor care habar nu are pe ce planeta se afla, care se asteapta de la studentii lor sa devina competitivi la nivel international in conditiile in care cursul lor este primul contact pe care acestia il au cu notiunile din materia respectiva, si in conditiile in care mai bine de 80% din populatie este formata pe un sistem pragmatic( teme, proiecte, implementari) si el cere 90% teorie. Si acesta este singurul profesor cu care studentii se cearta in fiecare an.

Nu, nu dau vina pe profesori, decat ca sunt prost pregatiti pentru valul de studenti prost pregatiti care trec pragul facultatii. Am auzit de la prea multi sudenti ca unul sau altul dintre profesori sunt nebuni sau ca cer prea mult, sau ca materia lor este stupida, si nu pot sa cred decat ca ei sunt prea departe de adevar. Si la studentii astai mai auzi si faptul ca profesorii sunt incacesibili, ca nu poti sa comunici cu ei sau ca nu sunt de partea studentului, pe cand eu stiu bine ca nu este adevarat, si ca pana acum nici un profesor nu mi-a fost inacesibil. Asta inafara de unul din ei, care a fost inaccesibil printr-o fraza, care desi geniala, iti forteaza creerul sa se zbata ca un peste pe uscat(" Problema cea ma mai mare a monitorizarii securitatii retelelor este securitatea monitorizarii securitatii retelelor") . Eu acum profesez de cativa ani(doar 2), si nu pot sa imi imaginez o materie care sa nu ma fi ajutat, nu pot sa imi imaginez o materie unde informatiile au fost prea multe, sau macar suficiente pentru un profesionist, si nu pot sa imi imaginez un profesor care nu s-a straduit sa arate frumusetea materiei pe care o preda( Ramane primul din topul favoritilor domnul Jucan ).

Problema insa este distanta, distanta dintre studenti si profesori, si distanta intre ce reprezinta media de admitere a dosarului si pregatirea candidatului pentru facultatea in sine. Nu stiu care profesor de la informatica ar dormi noaptea stiind ca in fiecare an 20 de licente sunt cumparate(adica aproape 25% din cei care dau), sau daca ar stii ca jumatate din notele mari pe care le-a acordat la un laborator au fost puse pe fraude, sau faptul ca cei care au scris lucruri interesante la examen, au scris dupa dictarea folosind un hands-free, sau ca unii din elevii pe care el nu i-a promovat sunt trecuti in catalog cu note de 7-8 sau chiar 10(nu pot sa cred ca o persoana pe care o stiu, nu stie ce e aia o instanta a unei clase dar a luat 10 pe linie).

Dupa ce scapa de facultate, ei, acesti indivizi ,,fiorosi" care cred ca sistemul este impotriva lor, ajung sa lucreze pe salarii mizere, la firme mici, facute de alti indivizi ca ei. Unde seful este un nesimtit si din nou, sistemu este impotriva lor. Niciodata nu se gandesc ca poate daca ar fi mers la un profesor sa ii ceara sfatul sau ajutorul sa invete, ar fi capatat mai mult decat ar fi crezut. Nu se gandesc ca profesorii sunt infometati dupa studenti care sa demonstreze ca vor sa faca ceva cu adevarat pe domeniul lor. Nu stiu ca acesti indivizi, care stau in cabinetele lor inchise in facultate stiu mai mult despre ce se intampla in lumea reala(la firmele mari, unde ajung profesionistii), si ca pot sa ii deschida o serie mare de usi spre cariere frumoase. Si poate ca in spatele acelor usi sunt si cateva lectii de viata, care merita invatat.

Inainte sa devin prea melancolic, o sa spun doar, ca imi pare rau ca am terminat, si ca acum cand sunt constient despre ce inseamna cu adevarat facultatea si am o a doua sansa la master, trebuie sa lucrez 8 ore pe zi, pentru un sef, care desi este genial din multe puncte de vedere, are nevoie sa imi termin treaba in cele 8 ore, ca sa poata sa imi ofere salariul baban pe care il am si ca sa poata sa imi ofere conditiile pe care le am.

Asa ca, dargi viitori studenti, nu va aruncati la ceva despre care habar nu aveti, vorba profei mele de info,, sa nu crezi ca daca la mine ai 10 pe linie, la facultatea de info din Iasi o sa iti fie usor". Dragi studenti informaticieni iesieni, daca proful este nasol, e cazul sa va lasati de facultate sau sa puneti mana sa va scrieti singuri codul :P. Si, nu in ultimul rand, dragii mei profesori de la facultatea de informatica, puneti examen de admitere, si faceti facultatea de informatica sa fie macar ce era pe vremea cand am intrat eu( intra cine vrea, iese cine poate) si poate ca se poate si mai bine (intra DOAR cine poate, ies numai profesionisti), nu de alta, dar aveti stofa necesara.

Muncim

2010-06-30T03:03:00.001-07:00

De cand eram in liceu visam sa lucrez ca programator, si asta din 2 motive:

1. Nu lucrezi cu oameni, deci daca gresesti ceva este intradevar vina ta
2. Nu trebuie sa fii la birou, poti sa lucrezi de unde vrei tu.

Din astea doua am patit si eu ca vorba aia "Cei patru evanghelisti erau 3, Luca si Matei, a murit unu si nu a mai ramas nici unu", adica am ajuns sa lucrez cu oameni, pentru ca trebuie sa ai si colegi, nu poti sa faci totul singur, si desi pana acum am lucrat cu succes de acasa, linistit si detasat, incep sa imi doresc sa fiu la birou.

Dap, daca visul tau era sa lucrezi pe plaja langa un bar care sa aiba o priza, poti sa te lasi de programare de pe acum. Am vazut multi programatori care lucreaza pentru firme din strainatate si stau acasa, am vazut unii care dupa cativa ani erau incantati ca intr-un final o sa isi vada seful la fata. Stiu de cel putin unul, care poate sa faca tutrul romaniei atata timp cat este online(si lucreaza) intre orele stabilite. Si pare o experienta uluitoare, dar e mai degraba plictisitoare. Cat de bun esti, nu iti permiti sa te plimbi tot timpul, si chiar daca iti permiti, devine foarte obositor. Deci cel mai probabil ai sa ajungi acasa la tine, in sufragerie, bucatarie, camera de zi sau de studiu, si ai sa lucrezi 8 ore pe zi de la tine de acasa.

Si care e problema cu asta, ca pana la urma este un avantaj genial, nu tu transport pana la servici, nu tu pachetel(ca doar ai frigiderul tau langa), nu tu restrictii la unde fumezi, nu tipa nimeni la tine, toate merg impecabil. Sau.... ai gicit, NU. Cand esti acasa mereu exista o persoana care sa te intrebe de viata(asta daca nu esti logodit cu propria mana), mereu o sa fie o problema, si mereu o sa trebuiasca sa o rezolvi. Si daca mai ai ghinionul sa ai si copii.. poti sa iti iei concediul de maternitate. Partea frumoasa este ca intodeauna cineva o sa iti gaseasca de treaba, dupa teoria,, daca nu mergi la servici, atunci nu este o chestie serioasa", o sa apara cineva care sa te roage sa ai grija de una sau de alta sau sa pleci "numai" 5 minute ca sa rezolvi o problema ,,mica".(si nu conteaza ca e vorba de nevasta care este la servici sau vecina batrana de la etajul 8).

Partea nasoala este galagia, ori ai parte de scandal serios, ori ai parte de o liniste monumentala, care te zapaceste de cap. Si in toate moementele in care iti este rau, sau nu ai dormit noaptea bine sau nu ai chef, nu ai nici un motiv sa lucrezi. Nu esti la servici, nu te vede sefu, nu ai colegi care sa te spuna, nu ai secretara care sa iti tina evidenta, ai doar un pat moale in care ai dormit azi noapte.

Dap, visul de a lucra de acasa este de fapt un cosmar, si asta macar din 2 motive:
1. Nu ai un mediu de lucru.
2. Nu pleci acasa dupa servici, esti tot acolo
Factorii astia 2, devin din ce in ce mai presanti, si intodeauna ajungi sa spui, nu am chef acum, dar lasa ca lucrez diseara si recuperez, sau la noapte sau ... in timp ce stau pe toaleta. Si cazi in capcana de lasa pe poimanie ce nu poti face azi, ca daca nu se rezolva ... te da afara sefu. Asa ca te trezesti cu 10 ore inainte de dedline, ca mai ai o tona de munca, si ca nu ai alta optiune decat sa lucrezi si noaptea si ziua si tot timpul ramas, si daca dupa dedline nu ai terminat,si nu te intreaba nimei, mai lucrezi inca vreo 3 ca sa fii sigur ca merge.

Din acest motiv, dupa 9 luni de lucrat acasa, ma duc la birou vreo 3, macar asa, sa pot sa imi aud seful cum tipa... cred ca va fi o experienta care,desi frustranta in general, o sa ma relaxeze pe deplin, si o sa ma faca sa ma simt bine.

Well, daca nu vrei sa stai la servici 11 ore pe zi, 2 pe drum si 2 rezolvand problemele ramase acasa, nu te fa programator, ca nu stii peste ce dai.

Azi

2010-06-28T13:16:00.000-07:00

De ce azi, si nu maine? De ce trebuie decizia asta luata azi si nu maine, de ce trebuie sa ma hotarasc azi ce sa fac in privinta asta? Pai nu trebuie, pentru ca azi o sa le rezolv pe astea si maine pe celelalte, numai ca astea de azi nu sunt porbleme importante si cele pe care le lasi pe maine sunt.

In mod normal cred ca nu asi fi de acoord cu o astfel de abordare, dar vad ca de mult timp o aplic fara chiar sa imi dau seama. Problema mare este ca ceea ce nu rezolvi azi si nici maine se rezolva de la sine, si poate nu asa cum crezi, sau cum ai vrea. Asta inseamna ca pierzi controlul, pierzi controlul asupra propriei vieti. Si cu asta nu sunt de acoord, atat avem pe lumea asta, viata noastra, si pe asta sa nu o putem controla?

Cred ca am obosit, controland mai mult decat viata mea, contoland viata celor din jurul meu si sacrificand de la mine pentru cei din jurul meu, pentru ca daca ai controlul, ai si responsabilitatea de a le face sa fie pe cat de bine poti tu. Cumva vreau sa fug de responsabilitatea asta, pentru ca stiu ca fiecare ar trebui sa aiba controlul propriei vieti, si nu ar trebui sa imi pese sa schimb cand acea persoana face greseli pentru ca nu vede la 2 pasi in fata ochilor.

De ce imi pasa? Sa imi pese de proprietatul apartamentului in care stau, pentru ca dupa ce am semnat un contract pe un an, cel mai probabil o sa ramana cu el gol. De ce sa imi pese daca unul din colegii foarte apropiati de facultate reuseste sa faca ceva cu viata lui, dupa ce am tras cat pentru 2 ca sa terminam si el inca nu are o meserie in mana. Sa imi pese oare ca prietenul meu cel mai bun din facultate o sa ajunga in pragul nebuniei la fel ca si tatal lui pentru ca a facut greseala sa cada, de fiecare data, in bratele primei femei care l-a primit. Oare sa imi pese daca prietena mea reuseste sa revina cu picioarele pe pamant sau nu, si sa isi cladeasca un viitor sau nu. Poate sa imi pese ca ai mei parinti se chinuie acum, pentru ca nu m-au lasat sa imi fac treaba asa cum trebuia acum cativa ani.

Cum sa fac distinctia intre ei, toti cei care au trecut prin viata mea, toti pe care i-am influentat intr-un fel sau altul. E greu, este foarte greu sa nu iti pese in momentul in care stii ca un singur cuvant spus la momentul oportun, pe tonalitatea corecta poate schimba actiunile si viitorul unui om. Si NU, nu exagerez, am facut asta de mai multe ori pana acum.

Am facut o persoana sa planga din 3 cuvinte, si nici macar nu o stiam atat de bine, am facut un om sa renunte la bautura din 2 cuvinte, am facut o fata sa renunte la o sarcina dintr-un cuvant(nu era cu mine :D ), si dupa aia am facut-o sa nu isi piarda increderea in viata fara sa spun nimic. Un cuvant, un gest, o privire, toate facute la timpul lor pot sa schimbe radical cursul vietii unui om. Si cel mai dureros este ca stii timpul lor, si te intrebi, sa schimb spre stanga, spre dreapta sau sa las sa curga asa. Sa imi pese, sau sa nu imi pese.

Azi, momentul acesta iti determina toata viata, perfect logic vorbind, viata este un sistem haotic, si modificarea mica de azi, schimba tot restul vietii. Asta este binecuvantarea si blestemul cu care am trait o perioada lunga de timp, cunoasterea asta limitata asupra fluiditatii vietii. De aici insa implicatiile sunt uriase, si nu o sa le discut aici. Ce inseamna sa stii ca momentul asta schimba tot, tot restul vietii tale.

Dupa multa vreme dupa ce am redescoperit aceasta roata, am fost blocat de ea, mi-a cam dominat existenta, stiind ca fiecare lucru, cat de mic schimba radical viitorul, si nu numai pe al tau, ci si pe al celor cu care interactionezi. Asa ca pentru fiecare gest, cuvant si respiratie esti responsabil nu numai de cum te afecteaza pe tine ci si de cum ii afecteaza pe cei din jurul tau, si cel mai dureros este ca, daca nu intelegi situatia, poti sa ai un efect devastator.

Dupa un timp insa, am lasat aceasta povara in bratele timpului, incet cu incet am incetat sa imi pese de fiecare lucru, si a inceput sa imi pese selectiv, si dupa aia nu mi-a mai pasat de loc. Factorul decisiv este asta, pasarea, daca iti pasa de cei din jur(toti cei din jur) sau numai de tine. Pentru ca atunci( cand iti pasa numai de tine ), daca intelegi ce stiu eu, si stii cum sa actionezi, viata devine un vis linistit, in care fiecare este responsabil doar de viata lui, si este greseala lor daca nu au stiut sa actioneze corect si sa inteleaga pana in ultimul detaliu situatia.

Oare azi, azi sa schimb, azi sa fie ziua in care intr-un final capitulez si renunt sa imi pese de cel de langa mine. Se spune ca o virtute este acel lucru pe care il pastrezi desi este mai usor sa reunti la el.

Cat o sa imi mai pastrez aceasta ,,virtute", sau cand o sa o recapat pe deplin?

Azi....

Dominatie parte a 2-a(sau nu)

2010-06-27T14:32:00.000-07:00

Oare ce s-a intamplat, cum de s-a ajuns aici, cum de toate lucrurile astea au ajuns sa mearga atat de ,,gresit"? La inceput m-am despartit de cel mai bun prieten din facultate, acum ma despart si de oamenii astia, ce mai urmeaza:,, Sa ma despart de prietena, sa imi dau demisia, si sa ma angajez profesor in orasul natal, si sa stau cu parintii in acelasi apartament". Sau poate ca nu :D

DA, mai mult ca sigur ca nu, pana la urma stiu raspunsurile la toate, sau cel putin am banuielile mele. In primul rand, colega de apartament vroia de la inceput sa stea singura, de cand a venit cu noi in apartamentul celalalt vroia asta, dar nu stia cum sa isi manipuleze prietenul. Acum cand apartamentul asta este asa frumos, l-ar fi vrut pe asta, si ar fi vrut sa plecam noi, dar nu se poate chiria e mult prea scumpa asa ca or sa plece tot ei. Din pacata cred ca nici ei nu isi dau seama de astea, cel putin el nu. Este normal, banal si simplu, dar totodata extraordinar de interesant, cat de mult te poti lasa manipuat, cat de mult poti sa manipulezi pe altii si cat de mult poti sa astepti pana ei cedeaza ceilati in favoarea ta.

Stiu ca este o teorie a conspiratiei, si pentru ca teoriile de acest gen sunt cele mai usor de acceptat, stiu ca este posibil sa cad in propria mea capcana, dar.... hei, am trecut prin atatea capcane de genul asta incat sa imi dau seama ca nu sunt chiar asa. Ar trebui porbabil, sa incep sa ma intreb, de ce ramn singur, de ce nu mai am colegi, de ce nu mai am prieteni, dar... am. Stiu multi oameni care ma apreciaza pentru ce sunt, stiu multi oameni care ar da orice ca sa fie ca mine, si stiu multi oameni care ma accepta cu toate defectele mele. Si ei imi sunt prietenii adevarati, pentru ca ei stiu ce pot sa schimb, ce este imutabil in mine, ce este mutabil dar nu m-ar mai face sa fiu eu, si ce incerc sa fac cu viata mea si nu numai ca stiu ce si accepta asta.

De fapt, ma gadesc ca pana acum am sacrificat cam multe pentru cei din jurul meu. Am luptat pentru ei, am luptata alaturi de ei, si m-am luptat cu altii in favoarea lor desi in defavoarea mea. Si cu toate astea, nu ma simt tradat, ranit sau pierdut in vreun fel. Adevarul este ca nu am facut nimic pentru cei din jur, ci am facut totul pentru mine, ca sa raman pe drumul a ceea ce vreau sa fiu. Si DA, cred ca esti ceea ce vrei sa fii.

Toata treaba cu sacrificiul pare cam puerila, si cam stupida, in lumea asta, cui ii pasa de cel de langa el? Trebuie sa fii prost sa iti pese, trebuie sa fii prost sa ajuti pe cineva fara sa castigi ceva, trebuie sa fii prost sa lupti pentru orice altceva decat binele tau. Sau nu, cu siguranta nu.

Adevarul curat este ca, pana la urma, singurul lucru care ne face sa fim oameni este aspiratia spre ceva mai mult, si in momentul in care renunti la aceasta aspiratie, devii un animal dotat cu inteligenta. Diferenta intre cele doua fiind ca omul se poate privi in retrospect si imbunatati, pe cand animalul vrea numai un culcus mai bun, un partener mai bun si mancare mai buna, si le va obtine indiferent de consecintele care ii afecteaza pe cei din jur. Si evident problema este ca nu vreau sa devin animal, nu vreau sa raman un gunoi dus de un val, nu vreau sa raman ,,Dust in the wind".

,,Stiu" ca oricum suntem praf in vant, dar firul de praf care se impotriveste, nu mai este fir de praf, este un fir de praf cu vointa proprie, cu dorinte, vise , aspiratii si cel mai important personalitate proprie. Poate putin cam melancolic sau visator, dar hei asta este ce sunt eu, tu poti sa ai propriile doleante de la viata, de la prieteni, de la colegi, de la mamica si taticul tau. Eu nu am, fiecare pas prin care trec este o etapa spre finalul vietii mele, si buna sau rea, o sa treaca facand loc la alta mai buna sau ma rea. De fapt nu exista bine si rau, nu din punctul meu de vedere, exista doar interesant si placut sau interesant dar neplacut.

Acum, inchei pe seara aceasta, si ma gandesc la ce sa ma gandesc maine, si la cum o sa ies din toata incurcatura asta comica......

Dominatie

2010-06-24T01:15:00.001-07:00

Vreau sa domin pamantul, despre asta este post-ul asta.... sau nu. Stam 4 insi, doua cupluri intr-un apartament de 2 camere, fiecare cu camera lui si fiecare cu resursele lui. Initial statem 6 insi, deci 3 cupluri intr-un apartament de 3 camere, dar pentru ca un cuplu s-a comportat mai mult decat jalnic, am hotarat ca e mai bine sa ne despartim(ironic nu crezi, s-au despartit cuplurile).

Oricum, de cand ne-am mutat in noua locatie, celalalt cuplu a incercat tot sa se impuna, sa faca lucrurile sa fie pe placul lor, sa mearga asa cum si-ar dori sa mearga lucrurile, ceea ce este si normal, oricine vrea sa ii fie bine, problema este ca asta ma implica si pe mine :D. La inceput, probabil ca eram enervant, adica tot uitam lumina aprinsa in baie(pentru ca sistemul automat cu senzor de prezenta ma enerveaza si il schimbam be manual), mai uitam sa trag apa la baie(desi inca nu cred ca eu eram ala) si cateva alte chestii. Dupa un timp, m-am acomodat cu noul apartament, si evident ca nu am mai uitat nimic, dar problemele nu s-au oprit aici.

In timp ce eu eram ocupat cu 100 de alte lucruri decat sa imi bat capul cu ce se intampla in apartament, fetele s-au certat pe cine spala mai multe vase(desi eu stiu sigur cine murdareste mai multe), cine face mai des curat si unde ar trebui sa fie anumite lucruri, si dupa aia au inceput sa se sparga si in capul meu, de parca eu am treaba cu ceva din toata afacerea asta.

Pana la urma am ajuns si eu sa nu mai fiu ocupat si am inceput sa vad ce era asa de deranjant: camera spatioasa este a lor, balconul este ocupat 80% de ei, frigiderul doar 70%, masca de la bucatarie tot si pretentiile cu privire la cum sa fie lucrurile au crescut de la ,, Eu cred ca ar fi bine sa facem asa" la simplul ,, Fa asa". Pana la urma eu nu sunt genul de om caruia sa ii pese prea mult de detalii de genul asta, ma descurc cu ce am si spun sarumana ca este atat de bine(stiu ca se poate mult mai rau).

Dar un aspect pe care nu l-am remarcat este prezenta in 90% din timp a colegii de apartament in bucatarie, alt lucru care nu l-am remarcat a fost faptul ca eu gatesc si mananc in camera, ei stau in bucatarie tot timpul, inclusiv ca sa se uite la filme. Dap trebuie sa fie deranjant pentru cineva, dar nu pentru mine, nu atata timp cat iti strangi dupa propriul fund.

Well a inceput razboiul, eu nu sunt genul de om care sa se implice in confruntari, sau razboaie reci sau altceva de genul, eu spun(adica propun sau atrag atentia), fac sau rezolv cum cred eu de cuvininta ca este mai corect. Fetele in schimb nu stiu sa fie linistite si sa isi vada de viata lor, ele trebuie sa domine, sa cucereasca, sa se bata in piept cu cine are dreptate, si sa fie maestre alchimiste transformand propriile frustrari in persoane si comportamentul lor.

Acum vine problema de dominatie, pana acum colega de apartament a avut timp sa se obisnuiasca cu viata usoara, in care ea prezinta problema ca una de viata si de moarte si altcineva o rezolva sau daca nu o rezolva era porc. Totodata s-a obisnuit sa isi petreaca intreaga zi in bucatarie, si sa transforme acest locas in camera de zi proprie si personala. Din pacate acum nu mai exista posibilitatea de a scoate ochii cuiva pentru a elimina frustrari pentru ca nu mai exista ceva anume care sa nu fie la locul lui. Si acum prietena mea s-a mutat in bucatarie ca sa lucreze pentru licenta.

Toate astea fiind complet lipsite de interes si sens, pana la urma totul este ok, numai ca prietena mea are o frustrare, trebuie sa isi termine licenta, si cum nu mai poate sa isi elimine frustrarile tipand la mine, asa ca a inceput sa recucereasca teritoriul pierdut, si sa aplice teorema scoate ochii colegei ca prea ,,ia scos ea pe ai mei".

Reactia colegei de apartament, izbucneste cu cate o propozitie de fiecare data cand poate si s-a mutat la ea in camera. This is interesting, cum trebuie sa te simti cand dupa ce ti-ai axat toata metoda de rezolvare a problemelor proprii dand vina pe altcineva, acum iti sare in cap. Adica in loc sa elimini frustrarile, iti sunt amplificate, odata pentru ca nu se rezolva si a doua oara pentru ca sistemul nu mai merge si iti sunt scoase prorpiile greseli in fata. Cat de nasol trebuie sa fie cand iti simti viata ca iti scapa de sub control si nu poti sa faci nimic, nu ai nici o solutie evidenta si asta pentru ca nu intelegi propriul sistem in care te-ai bagat. Isi da cineva seama cat de nasol trebuie sa fie sa nu intelegi situatia in care te aflii, sa nu intelegi propriile motive si propriile frustrari si sa nu poti sa rezolvi nimic din ele, pentru ca pur si simplu nu le percepi decat ca frustrari fara motive clare(inafara de faptul ca altcineva este de vina).

Trebuie sa recunosc ca post-ul asta a fost scris cu ceva vreme in urma si consideran ca ar fi prea privat pentru colegii mei am zis ca nu e bine sa il public. Din pacate, acum am si deznodamantul, care era simplu si evident de la inceput, numai ca pe cat de evident pe atat de intangibil la prima vedere. Deci intrebarea ramane: ,, ce face un om cand nu mai poate sa faca fata ?" si este simplu, ba chiar trivial, este raspunsul pe care il primeam de la o prietena foarte draga: ,,cand un om nu mai poate face fata, face spate", mai pe romaneste, fuge.

Dap, asta a fost raspunsul primit, ,,Ba, noi ne mutam", binenteles, ca raspunsul a fost,, bravo voua". Well mai multe in viitorul post

Cine nu are batrani.....

2010-06-23T11:37:00.000-07:00

Cred ca toata lumea stie despre vorba aia ,, Cine nu are batrani sa isi cumpere, si cine ii are sa ii .....". Si incep sa cred ca ala care o spus-o pentru prima oara a fost foarte destept, sau batran sau o avut bafta, sau nu stia ce spune, oricum mie imi place.

De cand m-am mutat in noua locatie, daca tin geamul deschis mai mult de jumatate de ora aud tipete, care provin de la ,,baba nebuna de peste drum"(asta este noua ei porecla). Initial am crezut ca baba are nevoie de ceva, ca este suparata pe viata si explica lumii despre greselile vietii ei sau orice nebunie posibila si plauzibila. Dar adevarul a fost surprinzator, ea tipa la cei trei caini si 5 pisici comunitare ale zonei. Da, intradevar placut, de la 5 dimineata pana la 1 noaptea, ea are grija sa supravegheze si sa corecteze comportamentul animalelor din cartier.

In general este frustranta, dar cumva in dosul inimii mele incercam sa o inteleg, ,,Saraca de ea, ii senila si nu stie ce face", incercand sa aiba grija de animale si sa le corecteze comportamentul folosind propozitii de genul: ,,Pisi nu te du acolo ca te omor", ,,Fetita, lasa-o pe pisi in pace ca iti rup capul" si( favorita mea) ,, Eu te-am facut, eu te omor, treci aici". Toate funny in felul lor, si toate atat de ironice incat iti vine sa te pui in fund si sa razi, sau sa o compatimesti ca prostul sau sa inchizi geamul sau ..... Oricum, oricare din sentimentele aste cred ca ar sari din mintea oricui in momentul in care auzi ceva de genul: ,,Musca-l, nu il lasa. Musca fetita, MUSCA". Deja la asa ceva ti se urca parul pe mana si pui mana pe primul cartof pe care il gasesti, ca sa nimeresti cainele sau baba, din doua una. Dar partea cu adevarat interesanta vine la 5 secunde dupa aia: ,,F**ui mama lui de tigan, musca tiganul fetita, MUSCA", moment in care iti vine sa lasi cartoful si sa privesti spectacolul, sau sa arunci si tu in "TIGAN".

Dap, sunt rasist, sau dupa cum am auzit un student de la facultatea de info,, eu nu sunt rasist, doar ca nu suport tiganii". De fapt nu am nimic cu ei, atata timp cat nu ranesc pe nimeni, faptul ca au haine, limba, comportament si miros specific nu ma deranjeaza. Ma derannjeaza doar faptul ca ei traiesc in Romania si respecta legile Blibasei, legi pe care eu nu le stiu, si legi care mi se pot sau nu aplica(depinde de lege, favorizand tiganii, deci si ei sunt rasisti).

Revenind la ,,baba nebuna de peste drum", dupa faza cu muscatul, fiecare cuvant pe care il auzeam si provenea din gura ei ma deranja, si dupa un timp imi venea sa arunc cu cartofi numai pentru ca vorbeste. Pana cand s-a repetat faza, de data asta cu un tinerel de 16-18 ani, care nu a vrut sa o ajute sa care, sau sa mute, sau sa faca ceva.

In mod normal ar trebui sa fiu speriat sau suparat de posibilitatea ca ,,baba nebuna de peste drum" sa nu se supere pe mine cand duc gunoiul si sa puna cainii sa ma muste. Dar in acelasi timp, vreau cumva sa se intample asta. Pentru ca daca nu reusesc sa ma apar batand bine cainii(si baba :D ), o sa fiu muscat, si o sa am motiv sa chem hingherii sa ii omore ca pe niste animale proaste ce sunt.

Nu, nu sunt de acoord cu ideea ca trebuie sa fie protejati pentru ca sunt mici(sau nu) si draguti, si simpatici si nu au nici o vina. Sunt caini, adica animale adica ceva lipsit de valoare. Stiu ca nu se poate ca cineva normal la cap sa fie de acoord, dar data viitoare cand mananci o friptura, un hamburger de la MAC, sau un ostropel, vezi ca tot un fel de animal manaci. Si daca esti vegetarian, esti prost, ca doar nu ai nevoie de creatina care se gaseste doar in carne.Da, substanta aia pe care tu nu poti sa o sintetizezi in organism decat in cantitati foarte mici si oricum insuficiente. Si daca tu crezi ca noi am evoluat pentru ca am ramas la dieta de banane, atunci esti si mai prost. Daca spui ca dupa atatia ani de evolutie in care am mancat carne ca spartii, acum suntem incapabili sa o procesam, atunci esti mai prost decat prevede legea(si vezi ca Garcea este in limitele legale).

Oricum, in timp ca imi imaginez cat de placut ar fi sa folosesc un AG, PM, PSL, magnum redhawk, un carpati sau macar o lama ruginita ca sa limitez capacitatea de vorbire a batranei, ma gandesc la toti bosorogii imputiti care nu au nici un fel de respect pentru restul lumii, si care considera ca daca au trecut prin viata au depturi totale. Ma gandesc la acei batrani care au nevoie sa circule la ora 7 dimineata(desi sunt pensionati si au tot timpul din lume) cand in autobuze nu mai este loc nici pentru muste, dar insista sa li se faca loc sa urce si sa li se ofere loc. Ma gandesc ca vor sa fie ascultati si repectati de toata lumea desi nimeni nu ii cunoaste, si faptul ca ei vorbesc cu toti de parca ar fi subordonati si se asteapta ca ,,subordonatii" sa folosesti pronumele de politetie. Ma gandesc la momentele cand ii gasesti in bodegi, beti crita, si dupa ce se uita la tine in speranta ca a intrat un compatriot al betiei si realizeaza ca esti tanar si treaz, isi muta ochii vinovati la paharul cu alcool dublu rafinat. Ma gandesc la momentele cand acuza tineretul din ziua de azi, la fel cum faceau si bunicii lor cand ei erau tineri, si nu au invatat nimic din asta. Si binenteles ma gandesc cum lumea de cacao in care traiesc eu este vina lor (well nu in totalitate, doar ei erau responsabili cu viitorul).

Si dupa atata gandire, ma gandesc ca imi iubesc foarte mult bunica de 91 de ani, care a avut grija de mine de cand eram mic, si care incearca si acum sa imi poarte de grija, desi eu sunt partial responsabil(partial pentru ca mai am si o surioara care o iubeste la fel de mult ) de bunastarea ei.

Deci, cine nu are sa isi cumprere , si cine ii are ...... stiti voi, dupa caz.

Vechi sunt noi, si noi sunt toate

2010-06-22T06:41:00.000-07:00

Well, dupa ce am pierdut vremea incercand sa mimez gandirea cu privire la posibilitatea de a reincepe sa scriu blog-uri, am hotoarat sa pierd vremea scriind intr-o aplicatie web ca dupa aia sa ma laud la toti prietenii mei cu ce am scris eu.

Dap, asa privesc eu bloging-ul, cel putin pentru multi dintre cei care scriu blog-uri. Ba chiar unii din ei au spus ca se pot lauda atat de tare, si nu numai la prieteni, incat au inceput sa castige bani din asta.

Stiu, intradevar, tot ce e scris mai sus pare superficial, nefondat, si fara nici un cap sau o coada, tocmai de aia am spus blog-ului Zero Focus. Puteam sa ii spun Zero Thinking, dar atunci nu puteam sa explic toate typo-urile, dezacoardele (glumesc, stiu ca sunt dezacorduri), propozitiile fara cap si coada, si frazele de jumatate de pagina care nu se termina niciodata, si daca se termina oricum nu au o logica. Desi acum imi dau seama ca le-ar fi explicat mult mai bine :P.

Oricum, nu asta este motivul pentru care scriu eu aici, de fapt nu exista un motiv clar pentru care scriu aici, inafara de cel de amuzament propriu si personal. Practic, nici macar nu stiu exact ce scriu, aleg ganduri la intamplare si le transmit la maini ca sa le tasteze, cam atat.

Ups, am ramas fara ganduri, fara prostioare, porbabil daca imi alegeam un subiect pe tema caruia sa ma gandesc rezolvam ceva mai mult, dar nu am ales nici unul..... sau cred ca voriam sa reincep cariera de bloging. Asa da, asta era, vreau sa imi bat joc de toti cei care scriu blog-uri si evident ca ma includ si pe mine, sau eu ma plasez pe linia exceptiilor, si atunci sunt in siguranta.

Ma gandesc la un singur lucru, faptul ca mimez gandirea, am ganduri la intamplare, unele dintre ele funny, altele morbide, altele ar putea apartine unui sociopat si altele unui copil de 2 ani, oricum sunt ganduri, deci ipoteze, asadar sunt interesante, cel putin pentru mine.

In toate blog-urile(si am citit cateva pana acum, vreo 500 saptamana trecuta, face parte din job-ul meu ) vad oameni preocupati cu ceva, care au ceva care le defineste viata, unii sunt fixati cu ultima brafa(cei mai multi dintre ei), altii cu job-ul, altii cu religia(am citit 3 blog-uri religioase pana acum, intradevar dezgustator), nici unul nu scrie gandurile proprii. DA, am spus gandurile proprii, si nu este o greseala. Vad numai ganduri colective, ganduri sociale, ganduri care sa fie in ton cu o parte a societatii. Stiu ca bloging-ul este un fel de chestie sociala, dar mi se pare idioata ideea, sa ceri aprobarea celor din jurul tau, prin faptul ca scrii ceva si il publici.

Oricum ideea este ca nu vreau sa ma aprobe nimeni, nu vreau sa imi fac prieteni noi, nu vreau sa fiu judecat, nu vreau sa fiu analizat(ultimele doua din cauza ultimei),nu vreau o parere, nu vreau sa ma plang, nu vreau nimic si nu imi pasa de parerea altora despre mine. Cel putin nu prin intermediul blog-ului, si in special nu vreau sa stiu care este parerea ta referitoare la mine dupa ce ai terminat de citit.

Si atunci oare ce vreau? Daca te prinzi, bravo tie, daca nu, mai citeste de 1000 de ori tot post-ul, si daca tot nu ai inteles, treci pe alt blog. Deci daca ai o replica poti sa scrii... un url nou .... :)

Deci, fara sa o mai intind prea mult: O luam de la capat...